Succesul fulminant cu care Sorin Oprescu a cucerit reduta primariei isi are secretul in statutul sau de independent, adoptat intr-un moment cand electoratul era plictisit de partide, dezgustat de politicieni si scarbit de clientela lor, stapana pe Antene.
Oprescu e pe cai mari
Gloria a devenit si mai rasunatoare in timpul mandatului, cand independentul Oprescu a ramas neclintit in fata jocurilor politice, vazandu-si de pasaje subterane si supraterane, de parcari si construind carnati record. Acum, Oprescu e pe cai mari, curtat de toti ceilalti, care abia se caznesc sa incalece, saracii.
Sondajele il dau castigator si in al doilea mandat, iar echidistanta afisata pana acum face sa se intrezareasca discret, dar promitator, ca domnul Oprescu a si pornit pe drumul de costisa ce duce la Cotroceni.
Toate, cu o singura conditie: echidistantul sa ramana independent. Recentul aranjament cu USL nu numai ca nu-l avantajeaza pe chirurgul Oprescu, dar ii creeaza asemenea dureri de cap, incat le-ar fi pus diagnostic chiar si o ingrijitoare de salon.
E si normal sa te apuce durerea de cap, cand observi cum zburdai independent pana mai ieri, iar de maine nici sa te misti n-ai loc, daca nu te sprijina bine tocmai cel care se sprijina el insusi pe tine, bucuros ca n-a ajuns in situatia jenanta de a-si sprijini propriul candidat, Vanghelie.
Buturuga mica din curtea USL
De altfel, varianta Vanghelie n-ar fi fost un cui in talpa chiar asa de lung, pe cat ar fi pironul Piedone, o mica bomba cu explozie intarziata, capabila sa detoneze alianta PNL plus PC, care sta la baza uniunii PSD plus PNL, care si ea este la temelia sprijinirii independentului Oprescu.
Nu pretind ca are poreclitul Piedone vreo sansa de izbanda in ofensiva sa spre varful piramidei, dar nici nu exista altul mai porivit sa devin
