Leon Pantea din satul Săcalul de Pădure, comuna Brâncoveneşti, este un om simplu, correct, cu frică de Dumnezeu. El nu-şi încalcă niciodată principiile morale care ţin de promovarea idealurilor, valorilor şi intereselor naţionale.

A crescut cu cinstea şi omenia la masă, toată viaţa a muncit pentru modernizarea societăţii româneşti şi chiar dacă nu a făcut avere şi standardul său de viaţă nu e unul foarte ridicat, speră într-un viitor mai roz pentru nepoţii săi. Azi este pensionar împăcat cu viaţa şi totodată consilier în Consiliul Local al comunei Brâncoveneşti care deşi este condusă de un primar UDMR, Ordog Ferencz, săcăleanul recunoaşte că îl admiră foarte mult pentru toate investiţiile realizate pe raza comunei.

Născut cu pumnii strânşi

Ca şi bunic este mândru că are trei nepoţi însă îl doare sufletul ca tată că fiul său Ilie de doar 20 de ani deşi are o şcoală de meserii făcută în România este nevoit să muncească în alt domeniu în străinătate pentru a-şi putea câştiga un salariu decent.

Leon Pantea e genul de ţăran pe care îl găsim în poeziile lui Goga, “născut cu pumnii strânşi” din părinţii Ioan şi Maria în urmă cu exact 60 de ani într-o familie săracă, dar onestă de colectivişti din Săcal.

Soldat la transmisiuni

Clasele primare le-a urmat în satul natal iar Şcoala Profesională de Mecanici Agricoli a urmat-o la Reghin şi pe care a absolvit-o în 1969. Primul loc de muncă a fost la CAP la Râpa de Jos şi apoi s-a transferat la CAP Săcal până în 1972 când a fost încorporat la o unitate militară de transmisiuni din Ploieşti, unde a făcut cursurile şcolii de gradaţi, la liberare având gradul de caporal.

După armată nu a stat mult pe gânduri şi s-a angajat la Unitatea de Maşini Construcţii Forestiere(UMTCF), pe funcţia de sudor loc în care a activat zi de zi fără nici o abatere timp de 29 de ani. În 1975 a cunoscut-o pe Dorin