Duminică a fost ziua în care gradatele fotbalului şi-au licitat apăsat orgoliile. Dinamo şi Rapidul, faţă în faţă, la aceeaşi tarabă. Steaua, mai din la­teral, în confruntarea cu o provincială pe care aroganţele Bucureştilor n-o prea cuprind.

Fotbalul înghesuit în cele patru reprize de joc ale me­ciu­rilor de duminică ar fi fost de o mocirleală exemplară dacă pe alocuri nu ar fi fost salvat, pe alocuri, tocmai de provinciala cu tupeu. Adică de Pandurii Tg. Jiu, adică de trupa dre­sa­tă

să-şi sfideze condiţia modestă de un antrenor la locul lui, de Petre Gri­goraş. În rest, praf şi pulbere. Şi multă mitocănie. Fiindcă avancronicile celor două meciuri şi comentariile de după meciuri au beneficiat de afişajul unor trebăluci netrebnici împănaţi, cum e şi firesc, de fudulie cât cuprinde.Nicolae Badea şi George Copos, Dinu Gheorghe şi Cristian Borcea au prefaţat meciul Dinamo – Rapid cu ironii numai bune să veselească atmosfera prin dormitoarele că­mi­ne­lor de nefamilişti. C-aşa sunt ei. Bă­ieţi de glumă, băieţi de râs. Dacă mar­torii dialogului de la distanţă în­cins între reprezentanţii celor două cluburi nu ar fi fost familiarizaţi cu realităţile cramponate de pe la noi ar fi putut crede că guţanii respectivi au în spate cine ştie ce forţe mondiale ale fotbalului.

Dar, nu! Bălă­că­reala şefilor a fost percepută corect de o audienţă avizată. Şi consecinţele nu au fost deloc surprinzătoare. Stadionul din „Ştefan cel Mare” nu a fost luat cu asalt de microbişti. În tri­bune au poposit doar revoltaţii care au dorit să dea replică netrebniciei fabricate de fotolnicii fotbalului. În tribune au poposit nemulţumiţii care au dorit să sugereze similitudinea dintre petardele care au ars gazonul şi petardele care au ars fotbalul. După evacuarea suporterilor recalcitranţi am rămas doar cu fotbalul. Adică, cu nimic. Fiindcă nici întâmplător ceea ce s-a jucat în co