Ediţia din 2005 s-a desfăşurat în contextul comemorării a 50 de ani de la trecerea în eternitate a marelui compozitor român. Printre obiectivele importante ale organizatorilor s-au numărat prezentarea şi promovarea creaţiei enesciene de către marii artişti invitaţi, promovarea creaţiei contemporane româneşti, includerea laureaţilor ediţiilor precedente în programele festivalului şi deschiderea către repertoriul de jazz, o măsură tactică managerială prin care s-a urmărit stimularea interesului unor segmente cât mai largi din rândul publicului tânăr către acest tip de repertoriu.

În premieră, la această ediţie au fost prezentate trei importante integrale: a concertelor brandenburgice şi a suitelor pentru orchestră de Johann Sebastian Bach, realizate de Ansamblul Kingăs Consort şi a concertelor pentru pian de Ludwig van Beethoven, cu Christian Zacharias în ipostază solistică.

Şi în 2005 festivalul a fost un succes, cu serile oferite de Orchestra Simfonică a Teatrului Mariinski din Sankt Petersburg, cu Valery Gergiev la pupitru, de pianistul Christian Zacharias, de ansamblul Kingăs Consort, de Orchestra Filarmonicii din Israel (dirijor, Zubin Mehta) sau de noncomformistul violonist Nigel Kennedy – o apariţie controversată, imprimându-se adânc în memoria auditivă a ascultătorilor. Ca în fiecare ediţie au existat, bineînţeles, şi dezamăgiri interpretative, poate cea mai notabilă dintre acestea, fiind violonistul Uto Ughi.

Ca o altă premieră a acestei ediţii, din 2005, marile orchestre simfonice au prezentat câte două concerte cu programe diferite, o idee propusă şi pusă în practică de Ioan Holender, preşedintele de onoare al festivalului. Mediatizarea a fost mult mai puternică în rândul jurnaliştilor internaţionali, 30 dintre aceştia fi ind prezenţi la concertele de la Bucureşti. De asemenea, festivalul a fost popularizat pe posturile Mezzo, Eu