Liga lui Mitică are deja temperatura de fierbere a toiului de campionat. Pe de o parte, poziţionarea echipelor în clasament începe să capete consistenţă. Pariorii mizează tot mai convins pe promisiunile înălţării, dar şi pe dezamăgirile fără de cusur. Ceea ce nu dăunează grav competiţiei. Mizeria vine din altă parte. Din zona jocurilor murdare. Disputele tot mai tensionate fac preţ bun stricăciunii. Iar tarabagiii roşi de lăcomie au început să scoată la mezat toată slinoşenia de care sunt ei capabili. Astfel au început să apară rezultele mincinoase, astfel au început să apară rezultatele făcute prin trânteală ordinară. Etapa a 6-a a purtat pecetea unor arbitraje de troacă. Ultima etapă, săracă rău de tot în fotbal, se face şi ea remarcată prin scandalurile mizere pe care le-a creat, scandaluri care-i implică, în principal, pe fudulii campionatului.

Şefii de la Dinamo au deschis războiul pe două fronturi. Tirul susţinut al maiamistului Cristi Borcea vizează arbitrajele care nu mai sunt ce-au fost altădată. Când te-ai spurcat la eurile dedulcirii îmbelşugate nu poţi accepta fără suspine regimul unor amare restricţii. Celălalt front vizează conflictele interne din „Ştefan cel Mare”. Suporterii echipei încep să întrezărească viitorul sumbru al favoriţilor, viitor cauzat de nişte decizii manageriale calice. Şi nu iartă. Iar reproşurile acestora devin uneori incendiare. La Steaua, calicia nu a funcţionat în intersezon. Dimpotrivă. Becali s-a scormonit adânc în teşcherea. Dar investiţiile făcute în lotul echipei, investiţii făcute aiurea, nu sunt decontate firesc şi cuviincios de evoluţia steliştilor venetici. Eşecul nu-l apropie însă pe Gigi Becali de vreo concluzie logică. Mizează în continuare pe managerul lui mondial, acuzând şi el, că asta-i moda, nişte odioase conspiraţii. La Rapid, Dinu Vamă a început să pri­vească la fotbal ca la valizele din Oto­peni. Cu