Un totuşi scîrbitor. Un totuşi care ascunde mari laşităţi. Un totuşi al abţinerii de la istoria adevărată a României.

Cu cîteva excepţii, cea mai notabilă fiind aceea a lui Toader Paleologu, care le-a bătut obrazul pedeliştilor, parlamentarii acestui partid s-au abţinut cînd a fost vorba ca Regele Mihai să fie invitat să se adreseze parlamentarilor şi ţării, la vîrsta de 90 de ani.

Văzînd că se fac de rahat prin refuzul de a-l invita pe Regele Mihai în plenul Parlamentului, pedeliştii s-au abţinut de la vot în covîrşitoarea lor majoritate, ca să nu-l indispună pe Traian Băsescu, cel care l-a acuzat pe Rege de trădare.

Băsescu a recidivat, cum ştim, iar căţeii lui i-au ţinut hangul, înaintea acestui vot. Să încerci să-i explici lui Traian Băsescu tragedia prin care a trecut Regele mi se pare pierdere de timp. Personajul prezidenţial n-are sentimentul Istoriei şi, ca mulţi parveniţi, are impresia că România a început odată cu el. Dar slugărnicia parlamentarilor pedelişti, care nu vor să se pună rău cu şeful, ar trebui să-i condamne, cel puţin moral, la uitare.

Tot soiul de coţofene pedeliste care n-au apucat să-şi năpîrlească penele feseniste s-au abţinut. S-a abţinut şi Sever Voinescu, cel care – aflu – s-a dus după aceea să-l felicite pe Toader Paleologu pentru curajul lui.

M-a scîrbit abţinerea de la vot a pedeliştilor, care a venit după multe alte voturi în care pentru interesele lor mici l-au lăsat pe Băsescu să vorbească singur. M-a făcut să rîd promonarhismul de ocazie al pesediştilor bătrîni şi m-a lăsat visător încăpăţînarea liberalilor care nu s-au lăsat pînă n-au obţinut votul favorabil al Parlamentului pentru invitarea Regelui în plen. O încăpăţînare care vine din partea lui Tăriceanu, cel de care am rîs de multe ori, dar care în această privinţă merită să fie privit cu tot respectul.

Un totuşi scîrbitor. Un to