Cand au refuzat prezenta lui Mihai I in Parlament, de ziua sa, deputatii PDL (grosul ostirii) au stiut ce se va intampla daca se fac ca uita portretul pe care Traian Basescu i l-a facut Majestatii Sale (tradator, sluga la rusi): presa va scoate in evidenta, cu voluptate, faptul ca oamenii lui Boc ii dau o palma presedintelui.
Asa, au preferat sa-si puna inca o data la treaba slugarnicia, desi nu se aflau in pericol sa pateasca precum Sebastian Lazaroiu. Obrazul ingrosat odata cu trecerea sesiunilor nu aduce vreun deranj pentru constiinte, riscul conflictelor interioare a fost spulberat in momentul licitatiei interne pentru un colegiu eligibil.
Iata insa ca cinci bucati alesi PDL, in frunte cu Theodor Paleologu, au avut coloana vertebrala, periclitandu-si relatia cu colegii mai destoinici. Pentru asta, jos palaria!
Sunt in mare masura de acord cu aprecierile lui Traian Basescu referitoare la gesturile regelui in acel august fierbinte, dar nu le-as fi marturisit public, asa cum a facut-o presedintele. Am dreptul la o parere, insa mai am ceva: obraz. Si cel mai copilaresc argument, care in jocul mizerabil al politicii, nu are nicio valoare: este un om batran.
Dar dincolo de asta, am si un raspuns pentru cei care se intreaba ce sa caute Mihai I in aula celei mai importante institutii a democratiei. Ura, dispretul, sentimentul suficientei ne indeparteaza de conditia noastra de oameni.
Este momentul, vorba poetului national, ca eroii sa doarma in colb de cronici, sa asternem uitarea peste momentele care ne dezbina. Sa nu ne mai rafuim cu ceea ce nu pricepem sau respingem.
Daca Ion Iliescu are dreptul sa paseasca prin Piata Universitatii fara sa-i puna nimeni piedica, de ce sa-i trantim regelui in nas poarta Parlamentului, nelasandu-l sa uite cum a fost fugarit prin tara sa? Daca i-am dat generalului Pl