Moldovenii continuă să facă focul ca acum un veac, deşi gazoductele le-au ajuns la prag. În majoritatea gospodăriilor, cărbunii, surcelele şi chiar tizicul au fost deja dosite pentru vremea geroasă.

La un pas de vila prezidenţială, în satul Condriţa, doar Primăria şi două case au fost conectate la reţea. „E prea mare luxul", spun sătenii. Flacăra albastră a ajuns în localitate în 2005, dar prea puţini au văzut-o ca pe o salvare. S-au încălzit cu lemne secole la rând. Aşa că nici prin cap nu le-a trecut să-şi unească gospodăriile la conducta de gaz, mai ales că satul e înconjurat de pădure.

Petru Zăgăreanu (87 de ani), cel mai bătrân om din sat, şi-a pus deoparte, pentru iarnă, un sac de cartofi şi altul de ceapă. Nu renunţă nici în acest an la soba veche de 60 de ani. S-a încălzit la gura ei chiar şi pe gerurile cele mai grele pe care le-a apucat. „Iarna se anunţă grea, aşa vorbesc babele. Am curăţat ursoaica, am adus lemne. Cu gaz să se încălzească cei care îl scumpesc în fiecare zi", spune moşul, care, cum se răceşte vremea, pune lacăt la casă şi stă doar într-o cămară.

Ion Şalaru, de 48 de ani, a adunat ban cu ban pentru şapte metri cubi de lemne stivuite. A făcut socotelile: aproape o mie de dolari ca să iasă din iarnă. „Şi aşa până în primăvară rămâi gol-chistol, dar dacă te încălzeşti cu gaz!.. Mai ales de când tot creşte şi creşte preţul. Să te ferească Dumnezeu!", se revoltă gospodarul.

În deal se aud lovituri de topor. Vasile Şalaru (61 de ani) îşi adună una câte una surcelele. Păstrează cu sfinţenie o vorbă auzită de la părinţi: „Iarna o treci aşa cum te pregăteşti de ea".

„Mi-am adus lemne pentru două ierni înainte! La televizor spun în fiecare zi că flacăra albastră ne va arde tot mai mult la buzunare", face bărbatul a lehamite din mână.

„Conectarea la gazoduct este de aproape 0%. Pe timp de iarnă, cu gaz se încălzeşte d