Marţi, la Intercontinental, am participat la o conferinţă ieşită din comun. O conferinţă desfăşurată sub egida unei sigle sugestive - un tricolor gata să decoleze spre cerul viitorului; a unui brand - fundaţia "Romanian Business Leaders"; şi a unei idei "căreia i-a venit timpul" - revigorarea spiritului de lider în România. În faţa noastră, a celor din sală - şi pot spune că în faţa întregii ţări, căci televiziunile luau şi transmiteau imagini - ni se înfăţişaseră 14 oameni inimoşi. Toţi 14 fiind tineri sau cu suflete tinere, frumoşi, inteligenţi şi îndrăzneţi.

Ce vor ei? Întâi şi întâi, să scoată din creierele unor concetăţeni ai noştri o prostie: aceea că avem o ţară frumoasă… dar păcat că-i locuită. Apoi, să mobilizeze energiile pozitive din ţară într-un proiect de "regândire a României bucată cu bucată"; un proiect de anvergură, pe care să-l promoveze pe o cale prea puţin folosită la noi, aceea a societăţii civile.

Cine sunt ei ca să-şi permită să iniţieze un astfel de proiect? Sigur, într-o democraţie sănătoasă oricine poate avea acest drept. Dar, în cazul de faţă, cei 14 inimoşi vin şi ne pun pe masă cărţile lor de vizită: toţi 14 au făcut studii strălucite, au decis să lucreze în România şi, lucrând în România, obţin performanţe prin care se pot măsura cu colegi ai lor din ţări dezvoltate. Idee salutară. Rămân însă două întrebări care aşteaptă răspuns: 1) Ce forţă de convingere vor găsi în ei ca să-şi impună proiectul? 2) Cine vor fi cei care li se vor alătura şi cât de motivaţi vor fi, desigur moral, să se angajeze într-o treabă atât de grea şi de complicată?

Cum vor proceda? Bună ideea de a folosi ca motto, în programul lor, cuvintele lui Picasso: "Inspiraţia va veni, dar trebuie să ne găsească muncind".

Două adnotări se impun lângă cele două întrebări. Prima: n-avem niciun drept, în faţa unui astfel de demers, să fim pesimişti. Iar