Gabriela Maria Man este psiholog şi asociat în cadrul Man & Man Societate Civilă Profesională de Psihologie, absolventă a Facultăţii de Ştiinţe, Specializarea Psihologie din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, absolventă a masteratului „Psihologie clinică si psihoterapie” la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu şi absolventă a Şcolii de Psihodramă Clasică din cadrul Asociaţiei Române de Psihodramă Clasică.

Peste tot, în ziare, pe pliante, la televizor şi în cabinetele medicale găsim sfaturi care ne îndrumă să ne prezentăm la medic atunci când sesizăm primele semne ale unei boli sau când sesizăm la noi anumite modificări somatice care ne îngrijorează, ceea ce într-adevăr este un lucru benefic. Este mult mai uşor să tratezi o tulburare somatică de la primele semne decât o tulburare care deja a avansat: tratamentul pentru o tulburare incipientă este mai de scurtă durată, recuperarea mult mai rapidă, riscul de a rămâne cu anumite insuficienţe în urma bolii este mult mai diminuat, costurile de timp şi de bani pe tratament sunt mai mici şi efectele negative în plan social, familial şi profesional mai reduse. Prin urmare, există suficient de multe motive pentru a urma sfaturile medicilor.

Sunt anumite momente în care ne-au alarmat anumite manifestări somatice sau ne-a preocupat intens starea noastă somatică şi ne-am prezentat la medic de la cele mai mici semne pe care le-am sesizat. Preocupare referitoare la sănătatea fizică este firească, dar există anumite situaţii în care aceasta poate să devină problematică, acest lucru se poate constata în cazul persoanelor hipocondriace.

În linii mari o persoană hipocondriacă este o persoană care se preocupă excesiv faţă de sănătatea sa, faţă de probabilitatea de a avea o anumită maladie gravă, concomitent cu interpretarea eronată şi exagerată a unor manifestări corporale (de exemplu: durerea obişnuit