Bătrânii din satele Goeşti şi Brăeşti cunosc poveşti şi legende cu fantome şi lucruri necurate care-ţi fac părul măciucă.

Grozăviile care au trecut dincolo de coamele pustiite ale dealurilor din comunele învecinate Lungani şi Brăeşti au supravieţuit trecerii timpului datorită bătrânilor care, prin mărturiile lor, le-au împărtăşit şi generaţiilor mai tinere. Unii dintre fiii şi fiicele satului şi le-au însuşit, alţii au refuzat să creadă în existenţa Necuratului chiar acolo, în satul lor. Miron Ştreangă, acum în vârstă de 80 de ani, a venit de pe meleaguri bucovinene în comuna Lungani acum 51 de ani. Bătrânul se mândreşte cu faptul că a pus umărul la formarea iazului, acum secat, de care sunt legate o parte dintre povestirile cu fantome. De apariţiile necurate i-a povestit, după cum mărturiseşte, socrul său. Pe el nu l-au necăjit că „poartă mai mereu o iconiţă“ care l-a protejat de rele şi în timpul armatei.

Viţelul adormit

„Eu nu am văzut nicio fantomă dar, chiar aici, în locul unde ne-am oprit, pe marginea podeţului, îmi povestea socrul meu că apărea într-un timp un băiat, îmbrăcat în costum tradiţional, care cânta la fluier. Asta se întâmpla cu ani în urmă, cam pe la miezul nopţii. Am mai auzit poveşti cu apariţia unor berbeci, tot la miez de noapte, la iezătură“, spune bătrânul.

Însă după cum mărturiseşte cu tărie, el nu a crezut şi nici nu o să creadă în apariţiile necurate. „Ani buni am făcut naveta şi am mers noaptea pe drumul ăsta, dar nu am păţit nimic. Cred că celor care le este frică de aşa ceva şi au sufletul slab, le apar în faţă“, mai spune bărbatul. Unul dintre locurile preferate de stafii este drumul care duce din satul Lungani, păzit de dealuri pustii despre care se spune că au servit drept mormânt soldaţilor din al doilea Război Mondial, spre satul Goeşti şi care şerpuieşte iazul secat. Entităţi de culoarea laptelu