După aproape două săptămâni de festival, se conturează deja câteva trăsături fără precede Publicitate nt în trecutele ediţii, precum avalanşa muzicii contemporane, destul de departe de gustul publicului larg, astfel încât sălile au rămas adesea dezolant de goale, un aspect surprinzător şi la parte dintre concertele de la Ateneu. Dacă programul Orchestrei de Cameră a Republicii Moldova, cu Cristian Florea (din Spania) la pupitru, iar solist violonistul Iulian Gârneţ, sala a fost pe trei sferturi plină, cam la fel s-a petrecut şi în cazul excelentei Tonkunstler Orchester Niederosterreich, care, sub bagheta energică a dirijorului Heinz Karl Gruber, a prezentat, în primă audiţie, o lucrare proprie, apoi opusuri de Britten şi Weill, colaborând cu solişti de cotă internaţională – Angelika Kirchschlager şi Jan Bostridge – alături de Johanner Chum, Florian Boesch, Klemens Sander, care s-au dovedit la fel de performanţi într-o scriitură deosebit de dificilă, solicitând şi o expresivitate aparte, dar din păcate mulţi spectatori au plecat chiar în timpul primei părţi, iar la pauză au „abandonat“ şi alţii, deşi interpretarea a fost de mare calitate.
După aproape două săptămâni de festival, se conturează deja câteva trăsături fără precede Publicitate nt în trecutele ediţii, precum avalanşa muzicii contemporane, destul de departe de gustul publicului larg, astfel încât sălile au rămas adesea dezolant de goale, un aspect surprinzător şi la parte dintre concertele de la Ateneu. Dacă programul Orchestrei de Cameră a Republicii Moldova, cu Cristian Florea (din Spania) la pupitru, iar solist violonistul Iulian Gârneţ, sala a fost pe trei sferturi plină, cam la fel s-a petrecut şi în cazul excelentei Tonkunstler Orchester Niederosterreich, care, sub bagheta energică a dirijorului Heinz Karl Gruber, a prezentat, în primă audiţie, o lucrare proprie, apoi opusuri de Britt