Ministrul Funeriu asa crede. Ca s-a format masa critica de oameni de calitate, atat in invatamantul superior cat si in preuniversitar, astfel incat reforma sa fi ajuns intr-un punct din care nu mai exista intoarcere.
Ar fi bine sa fie asa, dar eu sunt mai sceptic. Nu cred in minuni.
Ca opozitia critica si se opune actualei Legi a Educatiei Nationale (LEN), nu ma mira si nu ma surprinde. Exista la Senat o alta lege a educatiei, care asteapta la cotitura schimbarea majoritatii parlamentare, pentru a reapare pe tapet.
Ministrul Funeriu intampina, insa, o acerba opozitie si in propriul partid. Mai pe fata, mai pe la spate, multi asteapta ca ministrul sa-si franga gatul pentru a-si recastiga pozitiile si influenta pe care le aveau in sistemul de invatamant. Daca n-ar avea, inca, sustinerea premierului Boc si a presedintelui Basescu, ministrul Funeriu ar „zbura” intr-o zi.
Ce pierde PDL prin reforma educatiei? Pierde, si inca multe.
O mare parte din bazinul de functii publice, destinat clientelei politice. Directorii de scoala, rectorii, decanii, personalul didactic, nu se mai numesc in functii la recomandarea organizatiei de partid aflat la putere. Ci prin concursuri, mai mult sau mai putin cinstite. Dar concursuri. In invatamntul superior exista o situatie aparte. Prin Carta Universitara se putea opta pentru alegerea rectorului, intre concurs si vot colegial, al intregului personal didactic, nu numai al membrilor Senatului universitar. O singura universitate, din 100, a optat pentru concurs. Toate celelalte pentru vot. Incepand din ianuarie 2012, vom vedea daca reforma merge mai departe. Expira mandatele actualilor rectori si personalul didactic isi alege noul rector. Se trag sfori si lupte de culise, fiecare pretendent ofera posturi, functii si influenta celor care-l vor vota. De data asta insa e mai greu sa manevrezi intreg colectivul, nu
