Toţi am putea fi puşi la plată, printr-o creştere de taxe sau printr-o inflaţie galopantă, pentru ca zona euro să scape de criza datoriilor suverane, cred specialiştii. Sursa: REUTERS
Scăderea ratingului Italiei, de la A+ la A, de către Standard&Poor’s, cea mai prestigioasă agenţie de rating, marchează recunoaşterea oficială a problemelor cu care se confruntă una din cele mai mari puteri economice din Europa, spun economiştii.
"Măsura nu este decât o ştampilă de autentificare a situaţiei finanţelor publice din Italia", a comentat pentru EVZ analistul financiar Bogdan Glăvan.
Ţara fusese deja luată în vizor de către investitori, prin mărirea costurilor de finanţare, pentru datoria sa enormă, de aproape 1.900 miliarde de euro, adică aproximativ 120% din produsul intern brut.
Resortul datoriei este acelaşi sector public supradimensionat, ineficient şi care consumă în exces, ca în cazul Greciei, dar şi proasta gestionare a aparatului fiscal. Iar rezolvarea nu putea fi decât "strângerea curelei", premierul Silvio Berlusconi obţinând, pe 14 septembrie, aprobarea Parlamentului pentru un plan de austeritate de 54 miliarde de euro. Prea târziu, par să fi spus cei de la Standard&Poor’s, care au simţit nevoia să alerteze investitorii cu privire la riscul reprezentat de Italia.
"În plus, luând în calcul nivelul datoriei, valoarea pachetului de austeritate pare insignifiantă", este de părere Doru Lionăchescu, managing partner al casei de investiţii Capital Partners.
Rezolvări posibile
Scăderea ratingului Italiei marchează, în opinia economistului Ilie Şerbănescu, "punctul de neîntoarcere", pentru zona euro. Dacă Grecia este doar o parte infimă din zonă, Italia "este prea mare pentru a putea fi ajutată", este de părere economistul. Iar soluţiile care se prefigurează pentru ieşirea din impas sunt dure şi
