Compromisul PDL-UDMR pe statutul Casei de Sănătate, care nu a făcut decât să salveze coaliţia, fără a rezolva nici una din problemele reale ale sistemului de sănătate, era de aşteptat. Obiectul disputei era unul fals, oricâtă importanţă i-ar fi atribuit unii sau alţii, dar îndeosebi cei de prin opoziţie, în ideea că UDMR, deţinătoare a portofoliului Sănătăţii şi tot vexată de acţiunile CNAS, aflată în parohia PDL, ar fi ajuns să pună piciorul în prag, iar, ca urmare, coaliţia la putere ar fi ameninţat să cadă. Cererea UDMR de trecere a CNAS în coordonarea ministerului nu semnifică absolut nimic.

Şi nici trecerea în subordinea ministerului n-ar rezolva nimic, căci banii ar fi tot aceiaşi şi problema principală din sistem - respectiv subfinanţarea - ar rămâne intactă. Doar niscai pârghii şi-ar schimba mâinile. Reglementarea relaţiilor dintre minister şi Casa de Sănătate, indiferent care ar fi această reglementare, n-ar rezolva nici subfinanţarea pe plan global a sistemului, nici folosirea abuzivă a banilor strânşi din contribuţiile de sănătate la finanţarea programelor naţionale de boli cronice, nici orientarea clientelară a resurselor, culese în principal din contribuţiile asiguraţilor, către anumite spitale şi, să nu evităm subiectul, în mod indirect către clinici private!

Pe drumul pe care a pornit şi pe care calcă apăsat în ultimul timp - şi care, dacă bine se înţelege, este drumul prescris de FMI şi Banca Mondială, ce au demolat multe altele în România -, sistemul de sănătate din România merge clar spre extincţie. Oricum, extincţie pentru nevoiaşi, care în România vor fi mereu mai mulţi. Din informaţiile care există, se pregăteşte o nouă Lege a sănătăţii, care ar urma să desăvârşească opera începută. Prizonieră a abordării corpora-tiste - care pare a se dori a fi ge-ne-ralizată în toate domeniile, tocmai într-un moment când criza obligă la retractăr