Până și la ”Acces Direct” era vorba tot despre Ceaușescu, subiect care a invadat toate posturile în așa fel că poți avea impresia câ “Epoca de împliniri mărețe nu s-a stins” dacă cel mai iubit fiu este în continuare peste tot.

Dar la Simona Gherghe am asistat la o emisiune frumoasă din care am și aflat câte ceva. Față de prohodul lui Nicu, derulat zile întregi, aici am avut de-a face cu un om care l-a servit pe Dictator pe la mese și care a descris întreaga familie din punctual de vedere al unui ospătar. Am aflat detalii despre ce și cum mâncau, cine era găina și cine cocoșul, cum se comportau copiii în prezența părinților și care odor părea preferat. Cum gustau securiștii preparatele și cine mai ținea câte un regim alimentar au fost alte câteva aspect invocate. Am auzit multe noutăți și mi s-a părut interesant că ospătarul, care vorbea în numele mai multor colegi, părea timorat și acum ca și cum legământul de a nu spune nimic ar mai fi în vigoare.

Pe de altă parte nu cred că cei care l-au servit pe Ceaușescu i-au fost atât de credincioși. Nici frica și nici Mama Securității nu-I opreau pe anumiți oameni să-și facă mendrele.

În primele zile din ianuarie 1990, beneficiind de privilegiul de a fi ziarist, am vizitat printre primii vila de la Snagov. Eram cu doi prieteni, un inginer constructor și un architect. La un moment dat am ajuns și într-o încăpere mică, toaleta personală a lui Ceaușescu, unde el își făcea nevoile. Cei doi, specialiști în multe problem legate de construcții, s-au mirat cum erau puse gresia și faianța, acolo. Adică s-au mirat în legătură cu faptul că cel care făcuse asta nu avusese nici o jenă să îl fure și pe Ceaușescu.

Nici Nicu nu se purta totdeauna așa cum a fost descris, ieri, la ” Acces Direct”.

Îmi aduc aminte ce povestea un ospătar, care-i fusese coleg de bancă în școala primară și care se întâmpla să îl servească