Raportul Internaţional Alzheimer 2011, lansat de Alzheimer’s Disease International (ADI) arată că există intervenţii care sunt eficiente în stadiile timpurii ale bolii Alzheimer, dintre care unele pot fi mai eficace atunci când diagnosticul este stabilit mai devreme şi că există un argument economic puternic în favoarea diagnosticului precoce şi a intervenţiei în timp util. Pentru a pregăti raportul intitulat „Beneficiile diagnosticului şi intervenţiei precoce”, ADI a desemnat o echipă de cercetători, condusă de prof. Martin Prince de la Institutul de Psihiatrie „Kings College” din Londra, să-şi asume pentru prima dată o analiză cuprinzătoare, sistematică, a tuturor dovezilor privind diagnosticarea precoce şi intervenţia timpurie în demenţă. În prezent, marea majoritate a persoanelor cu demenţă primesc un diagnostic târziu în cursul bolii (în cazul în care îl primesc), de aici rezultând o substanţială diferenţă de tratament. Aceasta limitează semnificativ accesul pacienţilor la informaţii valoroase, tratament, îngrijire şi sprijin. „Nu există nici o modalitate unică de a elimina decalajul de tratament la nivel mondial”, a declarat autorul principal al raportului, prof. Prince. „Ceea ce este clar este faptul că fiecare ţară are nevoie de o strategie naţională care promovează diagnosticul precoce în demenţă. Serviciile de îngrijire primară, centrele specializate de diagnostic şi tratament şi serviciile bazate pe comunitate au un rol de jucat, dar în grade diferite, în funcţie de resurse”, spun specialiştii. „Imposibilitatea de a diagnostica boala Alzheimer în timp util reprezintă o oportunitate tragic ratată pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii pentru milioane de oameni”, a declarat preşedintele ADI, dr. Daisy Acosta.

Autori: a.b.

Raportul Internaţional Alzheimer 2011, lansat de Alzheimer’s Disease International (ADI) arată că există intervenţii care