… cand a renuntat la conducerea Cotidianului (pe stil vechi), in plina glorie, Mihnea Maruta a ridicat multe sprancene, y compris pe-ale mele. Ne stim de prea multa vreme, de la NU, asa ca-i stiu prea bine principiile deontologice. Si, totusi, a pleca de la un ziar care abia incepuse sa-si consolideze marca si stilul pe piata de print doar pe baza unor intuitii si fragmente de insinuari, mi se parea nitzel prea mult. Ba, ca s-o spun pe-a’ dreapta, mi se parea mai degraba a da bir cu fugitii. Ceea ce a urmat insa la Cotidianul, i-a dat dreptate.
Ce a urmat mai apoi cu presa in general, atat cu cea de la “centru” cat si cu cea din provincie, iarasi se stie. (Si, pentru ca tot veni vorba, nu n-am uitat de EvZ. Aveti putintica rabdare.) Se stie, se vede, se aude. Estimp, Mihnea a primit nenumarate oferte, care mai de care mai ispititoare financiar (desi nu va recunoaste asta niciodata). Le-a refuzat pe toate, politicos, din acelasi motiv (nu spun care, ca nu-i treaba mea sa-i fiu purtator de cuvant).
De saptamana asta, insa, coordoneaza portalul de stiri OradeCluj, alaturi de o mana de ziaristi de scoala veche. Au inceput in forta, cu exclusivitati si-un stil de-a face presa de care aproape uitasem.
http://www.oradecluj.ro/
Nici ca se putea o dovada mai buna ca jurnalismul, ca si Pintea, n-o muritu, numa’ ce s-o hodinitu!
Bonus: Primul editorial al lui Mihnea din OradeCluj.
Avertisment: Daca, pe masura ce cititi, veti incepe sa mirositi gutui uscate in fereastra si sa va simtiti ca-n casa bunicilor lui Ionel Teodoreanu, nu va-ntrebati de ce. De fapt, cunoasteti foarte bine raspunsul.
Libertatea e o soră a singurătăţii
A-ţi câştiga dreptul de a merge pe propriul drum, nu atât în relaţia cu ceilalţi, cât mai ales în urma confruntării cu propriile spaime, te poate duce într-un loc aparent pustiu, unde rareori să ai senzaţia
