Răducule, ne ştim de peste 60 de ani de viaţă

şi activitate revoluţionară, chiar contrarevoluţionară,

n-am fost membru de partid,

nu sînt nici anticomunist get-beget,

cred că am iubit împreună aceeaşi femeie de la documentare

(El: „Alo, domnişoară, debarasaţi-ne vă rog de saramurile astea...

Răducule, ce vrei felul III?“ Eu: „Nu am voie dulce!“

El: „Vreun diabet, ceva? Hai, lasă-te de prostii!“)

Chiar, ai mai văzut-o?, tu o învăţai cum să citească Idiotul,

erai mort după ruşi, eu o duceam la Ateneu să audă Haydn

DE ACELASI AUTOR Puseuri de toamnă La un sfert de veac de cînd s-a dus Turnătoria ca discurs amoros Curs scurt de sociologie a şepcii la români („Chiar nu vrei nişte papanaşi?“)

Nu te prefă că nu ştii despre cine e vorba, era statuară şi rece,

ştiu că nu-ţi plăcea să vorbim despre femeile noastre,

mi-a trecut şi mie, vîrsta a treia nu-i o vorbă goală,

cine a spus asta? Ăla care venea din America de Sud... cum îi zicea? America Latină nu-i o vorbă goală...

Răducule, ce vreau să-ţi spun mă ţine de la Montréal,

nu puteam s-o discut cu tine la telefon... nici pe Internet...

Frăţioare, mă laşi să te numesc aşa?,

Dostoievski al tău e plin de surioară-n sus, surioară-n jos,

Eu sînt de cînd am plecat şi mai ales de cînd am ajuns în Canada

în plină criză... criză personală, cum ne băteam joc ca să ne bagatelizăm.

Vorba lui Mazilu: eu am ridicat problema, eu o bagatelizez.

Chiar, de ce nu se mai joacă Mazilu? Să-mi explici după aia...

Cosule, aşa e mai bine? Îţi place mai mult, Cosule?

(„Domnişoară, dacă aveţi papanaşi buni, numai dacă-s buni, doi papanaşi... chiar dacă durează, nu-i o problemă“)

Revin: sînt într-o criză personală şi n-o pot bagateliza – nu mai putem

bagateliza nimic, absolut nimic din ce-am