Caramarin spune că unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să îl urmărească un antrenor este acela de a fi pe înţelesul jucătorilor, nu să spioneze diferite stagii de pregătire ale marilor echipe: "Degeaba mă duc eu să îl urmăresc pe Mourinho, dacă mă întorc în România şi nu mai seamănă nimic cu ce văzusem. E ca şi cum aş încerca să construiesc o clădire începând cu etajul al 10-lea". Chiar dacă spune că între el şi Levi este o relaţie strânsă, bazată pe încredere, "Cara" nu poate promite că va pleca în cazul în care israelianul ar fi demis.

Gabi, "Mister" sau domnul Caramarin?

Băieţii şi toţi oamenii din staff îmi spun "Cara", e un semn că sunt aproape de ei. Pe majoritatea îi ştiu de când jucam cu ei sau împotriva lor. În relaţia mea cu ei totul este natural, niciodată nu am făcut eforturi să mă înţeleagă.

Atunci, "Cara", de ce ai ajuns la Steaua doar ca antrenor secund?

(n.r. - zâmbeşte) Au fost tot timpul discuţii cu Steaua când eram jucător, iar cel mai aproape am fost când a plecat Olăroiu de la Timişoara. A vrut să mă ia pe mine, Ovidiu Petre şi Gigel Coman, dar conducerea a decis atunci că nu sunt transferabil.

Totuşi, ai marcat ceva goluri împotriva lor.

Nu ţin minte vreun gol contra Stelei, dar ştiu şi eu că au fost mai multe (râde). A, da, a fost o dată împotriva lui Zenga, pe ăsta îl ţin minte.

"Dacă Lăcătuş rămânea un an, plecam cu el"

Care au fost paşii către meseria de antrenor?

Am început la Otopeni şi eram antrenor-jucător, dar era foarte greu. Nu puteam fi doar pe bancă, pentru că mereu simţeam nevoia să intru pe teren. Între timp mi-am dat seama că trebuie să aleg şi n-am mai jucat.

Ai fost şef de promoţie la cursurile A de antrenori.

(n.r. - râde) Nu cred că are asta vreo importanţă. Mai mult contează ce transmiţi în vestiar, cum te expr