●Oale şi ulcele, Lila Passima şi Cosmin Manolache (coord.), Editura Martor, 2011.
Mi-am făcut cumva o datorie de onoare faţă de această deja longevivă, deopotrivă simpatică şi ingenioasă serie de minivolume colective tematice, coordonate de grupul de cercetători şi de scriitori de la Muzeul Ţăranului Român, despre care am scris încă din 2007, de la debutul colecţiei cu trei titluri dintr-un foc – moshuvine@yahoo.com, Cărţişor de mărţişor, Piua! joacă, jocuri, jucării – pînă la ultima, cea de anul trecut, Cicatrici, în care mai bine de treizeci de cercetători, muzicieni, scriitori şi jurnalişti constituiau (cu texte dintre cele mai variate: istorii personale, crochiuri eseistice, povestiri, poeme, liste) o adevărată arhivă scripturală şi totodată o tipologie a cicatricilor, percepute ca nişte hărţi personale cu borne ale memoriei pe corp, mărturii & memento-uri ale unui spaţiu sau timp odată vizitate. Multitudinea şi diversitatea abordărilor şi, implicit, a tipurilor de texte, precum şi sugestiile de interpretări ale temei ce adună şi uneşte aproape douăzeci de coautori între copertele aceluiaşi volum reprezintă, şi de această dată, unul dintre atuuri. Căci genul acesta de discurs fusion, hibrid, compozit, unde eseuri, interviuri, memorialistică, istorie orală, liste, fişe tehnice, reportaje etc. extind şi intersectează perspective dintre cele mai variate – etnologie, folclor, antropologie, istorie şi artă –, mi se pare o formulă foarte inspirată în măsura în care nu se adresează niciodată doar specialiştilor.
DE ACELASI AUTOR Bilanţ 2012 Cel mai rapid roman din lume Conjuraţia Eminescu (II) Inocenţa. Roman & muzeu Este cît se poate de semnificativ pentru tema aparent banală a olăritului şi ceramicii faptul că textul care deschide cartea, aparţinînd lui Şerban Anghelescu, pune materia olăritului în ecuaţia creaţiei, de la geneza Divină la cea artistic
