„Dialog al surzilor între Europa şi Statele Unite” (Liberation). „Dialogul este imposibil cu talibanii” (Daily Outlook). „Motivul pentru care Olanda se opune aderării Sofiei şi Bucureştiului în spaţiul Schengen: o afacere imobiliară” (TRUD).

Să începem cu ziarul Le Figaro care vorbeşte despre propunerea lui Nicolas Sarkozy pentru a debloca tensiunile de la ONU privind statul Palestinian.

„Trebuie să scuturăm odată copacul!” – le-ar fi spus preşedintele francez apropiaţilor săi. Enervat de blocajele veşnice , obosit de inerţia din dialogul isaeliano-palestinian, şeful statului francez a vrut să ţină un discurs „istoric” la ONU. A reuşit? asta vom vedea foarte repede, în funcţie de reacţia palestiniană şi de cea israelieana. Ce propune însă Nicolas Sarkozy? reluarea negocierilor în câteva săptămâni, şase luni pentru ajungerea la un acord privind frontierele, un an pentru un acord definitiv. Între timp, palestinienii ar avea un statut de „stat intermiediar” la ONU, cu rol de observator, aşa cum este şi Vaticanul. În discursul său, Nicolas Sarkozy a încercat să împace ambele părţi. Palestinienilor le-a spus că e legitim să ceară un stat, israelienilor le-a recunoscut dreptul de a se simţi în siguranţă „Franţa – a spus Sarkozy – va interveni imiediat în cazul în care cineva ar ameninţa existenţa statului Israel”. Soluţia propusă nu e perfectă, scrie ziarul, dar are avantajul că propune un calendar precis şi minuţios.

„Dialog al surzilor între Europa şi Statele Unite” – iată ce scrie ziarul Liberation în prefaţa întâlnirii G 20 care începe azi la Washington

Oficial, există un consens. La o criză globală, trebuie un răspuns global : aşa spun toţi cei care sunt invitaţi la summit-ul G 20. De fapt, diferenţele de abordare sunt însă mari pentru ca europenii, americanii şi cei din ţările emergente au fiecare modul propriu de a trata criză. @N