Stii cum arată barbatul român mediu: vizualizează cât de urât sună fonetic cuvântul „meltean”. Asta gândeam când mă claxonau TIR-istii in drum spre scoală. Râdem de vecinii cu ceafa groasă când de fapt, noi respirăm în ea. Anii 90 in Bucuresti mi-i amintesc mai exotici decât mirajul Mexicului în inimile telenovelistelor. Aspectul rotund si livid al masculului din vehiculele cu remorca de pe strazile cu asfalt subtire ale Bucurestiului încă mă bântuie. Mă doare undeva de limbajul plastic cât îi durea pe ei undeva că am eu 12 ani. Îmi organizam toata ziua drumul ăla. Purtam sutiene în care nu prea aveam ce sa bag, mergeam cocoşată, gândindu-mă că poate trec neobservată. Să ai 1.70 pe la vârsta aia inducea multe animale in eroare. Poate credeau ca merg pe jos pana la Apaca (repet, da, nu de alta, chiar era în zonă), în schimbul 3 şi imi lipseste caldura sufletească. Treaba lor. Acum probabil aş ţine un monolog despre degenerati si i-aş alerga pe lângă masină, dar atunci, doar mă speriau. Nu mai aveam nevoie de oglindă, ma evaluau baietii. Daca purtam pantaloni sau vreo fusta deşelată, puteam fi estimată la nivelul de “capră” , “iapă” , “cal de Lugoj”. Ultima m-a amuzat tot timpul. Trece ceva timp si îţi dai seama că totul ţine de educaţie. Masculul fără educaţie e o primată cu o piramida a nevoilor foarte simpla… toate cele doua se gasesc sub cutia toracica si pana in rotulă. Nu e frumos sa te crispezi ca toţi ar fi urâţi şi “melteni”. Unele femei îşi cresc frumos copiii, dând nastere categoriilor de “usor fermecători” , “frumoşi da’ găunoşi” , “sociopaţi cu suflet mare” , “nevoiaşii absorbiti de sine” si lista se imbogăţeste pe zi ce trece, slavă domnului. Feminista trebuie să înţeleagă că obiectificarea sexuală nu e un drum cu sens unic. Nu e rău să ştii ce gropi să ocoleşti. Taci puţin în intersecţie şi ascultă claxoanele. Nu urlă degeaba. Bărbatul cu încredere în s