Înfrângerea din partida cu Pandurii a fost tratată de stelişti cu o pastilă verde, fabricată la Cluj. Relevanţa victoriei de la Buzău rămâne însă una aproximativă pentru că meciurile adevărate se joacă în Europa League, Liga I sau mai sus în Cupa României.

Plinuţ bine şi greoi în mişcări, Ionel Ganea a fost aseară emblema unei echipe pentru care un meci cu Steaua e bornă de preţ în palmares. Timoraţi, cei de la Sănătatea Cluj au primit uşor gol, Nikolici marcând cu capul în minutul 2 şi transformând apoi partida de la Buzău într-un fel de amical de retragere a Ganezului. Marcajele largi, ritmul de vals şi ocaziile mari de la poarta clujenilor au adus mult hilar, dar au şi transformat confruntarea de aseară într-o prestaţie totulşi agreabilă. Pe acest fond, reuşita de mai târziu a lui Prepeliţă a pus şi mai mult piper şi a decis calificarea, în caz că mai era ceva de decis. Spre pauză, Ganea a început să-şi arate tot mai vădit vârsta, rămânând tot mai des în ofsaid şi preferând să redirecţioneze cu gesturi scurte pasele spre colegii săi de o seară. De cealaltă parte, Florin Costea şi Nikolici au căutat noi goluri care să-i desprindă de statutul de rezerve avut până aseară, dar tabela rămâne decentă. A fost doar 2-0 la pauză, dar aproape că n-a mai contat pentru că noima meciului nu a fost scorul.

Zâmbete şi voie bună

Partea a doua începe fără Ionel Ganea şi Florin Costea pe teren, dar aspectul meciului rămâne acelaşi. Martinovici plasează o minge cu capul la o centrare şi se face 3-0. De supărat nu se supără nimeni. Poate doar bătrânul portar Pâglişan, care putea ajunge la o minge totuşi parabilă. Treptat, atmosfera de vacanţă devine tot mai pregnantă. Fauturile se răresc, toată lumea zâmbeşte. Sănătatea lasă senzaţia că ridică în sfârşit ochii spre poarta Stelei, dar rămâne doar o senzaţie pentru că până şi rezervele bucureştenil