Încă o trăsnaie, ca să nu spun o gafă ori o săritură peste cal, marca Băsescu. WikiLeaks face publică o cablogramă semnată de fostul ambasador american Nicholas Taubman, prin care acesta informa Departamentul de Stat că, într-o convorbire cu un senator american, în august 2008, Traian Băsescu a declarat că nu-i exclusă o provocare rusească în Transnistria, ceea ce ar determina un răspuns militar din partea României, nefiind imposibilă implicarea NATO şi UE. Luat de val, mai că nu anvizaja un război mondial! Sigur că totul e o prostie, dar Băsescu a transferat şi în dialogurile diplomatice lejeritatea cu care abordează adesea chestiuni interne, schimbându-şi opinia de la o zi la alta, dezinformând sau chiar fiind prea slobod la gură. Care a fost însă reacţia Preşedinţiei, la dezvăluirea WikiLeaks, care numai bine nu face raporturilor şi aşa încordate cu Moscova? După îndelungi insistenţe, purtătorul de cuvânt a acceptat să dea o declaraţie în care a negat tot, taxând drept “interpretare subiectivă” relatarea, ba şi susţinând că “relaţiile cu Federaţia Rusă se află într-o etapă de consolidare a încrederii reciproce”, făcându-şi astfel mincinos şeful, care, cu numai câteva zile în urmă, afirmase că “între România şi Rusia există încă un climat ridicat de neîncredere” şi la doar trei luni după ce declaraţiile hazardate ale lui Băsescu privind atacarea URSS în iunie 1941 stârniseră furia Ursului.

Cum a încercat Băsescu să iasă din clinci? Hăhăind şi făcând băşcălie. Nu a negat afirmaţia din WikiLeaks, ci a ridiculizat-o, zicând că în 2008 România avea câteva baterii de praştii, cu care pregătea să atace Rusia. De fapt, s-a ridiculizat pe sine. Incidentul te face însă să observi că, în ultimii ani şi din ce în ce mai frecvent, preşedintele se hazardează în declaraţii şi aprecieri insuficient gândite, neîmbrăcate într-un obligatoriu limbaj diplomatic, ba chiar nec