Multe filme şi antren
Anul acesta a fost o ediţie cu filme capabile să fascineze, modificînd raportul dintre cinema şi spectatori. Opere în care vulgaritatea este trăită ca fatalitate.
Pentru prima dată în istoria Mostrei, toate cele 65 de lungmetraje, prezentate în cele trei secţiuni oficiale, au fost în premieră mondială, alese din 5200 de titluri. Impresionant numărul ecranizărilor după romane, piese de teatru, cronică.
Criză de inspiraţie sau pasiune pentru literatură?
Tinker Tailor Soldier Spy de Tomas Alfredson după romanul lui John le Carré (am cumpărat cartea, poate înţeleg şi eu cine este spionul), Wuthering Heights de Andrea Arnold după Emily Brontë (săraca Emily, dacă ar şti...), Texas Killing Fields de Ami Canaan Mann (fata lui Michael), inspirat de articole de cronică neagră (slab, iar Sam Worthington nu-l poate salva), The Ides of March de George Clooney, adaptare după o piesă de Beau Willimon, A Dangerous Method al lui David Cronenberg, scris de Christopher Hampton după o carte de John Kerr, A Simple Life de Ann Hui, inspirat de fapte şi persoane reale, Carnage de Roman Polanski după piesa de teatru Le Dieu du Carnage, de Yasmina Reza, Faust al lui Sokurov, adaptare a tragediei lui Goethe, Himizu de Sion Sono, inspirat de un manga, Wilde Salome în care Al Pacino îi aduce un omagiu lui Oscar Wilde, La folie Almayer al lui Chantal Akerman, după un roman al lui Conrad.
Dacă nu e literatură, este istorie în filmul Madonnei, W.E. (dezastru!), viaţa lui Wallis Simpson şi a lui Edward VIII; iar Saideke Balai al lui Wei Te-Sheng povesteşte istoria aborigenilor din Taiwan la începutul secolului al XX-lea. Puţine scenarii originale: Emanuele Crialese în Terraferma, Killer Joe al lui William Friedkin, The Exchange al israelianului Eran Kolirin, Alpis al lui Yorgos Lanthimos, Shame al lui Steve McQueen şi Dark Horse al lui Todd So
