...Acesta este unul dintre primele lucruri pe care le înveţi, dacă ajungi în Scoţia. Sau dacă ai stat vreodată de vorbă cu un scoţian şi ai comis imprudenţa de a-l face englez. În acel moment, se va încrunta la tine şi-ţi va spune apăsat şi mîndru de originile lui, în cel mai pur accent posibil: „I’m not English, I’m Scottish!“.
Drumul pînă în Edinburgh a durat aproape o zi întreagă (cu cele două escale cu tot), aşa că, în avion, m-am „pregătit“ citind o cărticică savuroasă: Ghidul xenofobului – Scoţienii (scrisă de David Ross şi apărută la Editura Nemira). Dintru-nceput, aflam că: „Dacă există o caracteristică definitorie a scoţienilor, ea constă în faptul că sînt diferiţi. Nu sînt nici mai buni, nici mai răi decît alţii, însă în nici un caz nu trebuie confundaţi cu vreun alt popor, oricare ar fi acela“. Mai mult, pentru ei „nescoţienii sînt împărţiţi în două categorii: englezii şi restul lumii“. Aşadar, de reţinut: a nu se glumi cînd vorbim de „scoţianism“.
(Alte) cinci lucruri bine de ştiut
Vremea. Tot ce aţi auzit despre vremea din Regatul Unit este... adevărat. În Scoţia ai patru anotimpuri într-o singură zi şi nimeni nu (mai) pare deranjat de asta. În ziua în care am ajuns, erau peste 20 de grade (o temperatură de vis în nord, pentru sfîrşit de iulie), soarele strălucea, oamenii forfoteau pe străzi, relaxaţi şi zîmbitori. Cîteva ore mai tîrziu, se lăsase ceaţa şi se făcuse frig de-a binelea. A doua zi, m-am trezit dis-de-dimineaţă, împreună cu prietena mea care mă găzduia, în cea mai mohorîtă zi pe care am petrecut-o acolo – ploaia măruntă şi deasă îmi intrase în oase în mai puţin de 15 minute de mers pe jos. Strîngînd de mînerul umbrelei, zgribulită şi revoltată în acelaşi timp (ce-i cu vremea asta în mijlocul verii?!), priveam în jur – fetele erau îmbrăcate în aceleaşi rochiţe înflorate, de parcă ar fi spus „doar pentru că vremea e nesu