Costică Tudor, proprietarul unui garaj din Cartierul Militari, are o colecţie inedită de 2.000 de icoane recuperate de la gunoaie, care creşte de la an la an.

Într-o căsuţă ascunsă de arbori stufoşi şi de blocurile înalte ale unuia dintre cele mai urâte proiecte urbanistice ceauşiste, cartierul Militari, trăieşte un colecţionar neobişnuit. Costică Tudor strânge de peste trei decenii, în garajul său pe care l-a folosit şi ca atelier de tinichigerie, icoane recuperate din gunoaie. Nu a contat niciodată dacă sunt valoroase sau mai puţin valoroase, ci doar faptul că nu a putut suporta ca un obiect de cult să ajungă la gunoi.

Nea Costică, cum îi spun prietenii şi rudele, este renumit în cartier pentru acest lucru şi astfel toţi gunoierii sau sărmanii care răscolesc ghene în căutare de orice îi aduc icoanele pe care le găsesc în gunoaie - şi, în mod straniu, nu sunt chiar puţine. Primesc în schimb, de la nea Costică, fie un pachet de ţigări, fie un ban de o bere sau de o sticlă de vin. „Unele icoane sunt praf, distruse, dar măcar nu ajung în gunoi", a povestit pensionarul pentru România liberă.

Din cer la icoane, via garaj

Nea Costică a început să salveze icoane de la distrugere cam de 20 - 30 de ani, dar grosul colecţiei s-a format în ultimii 14 ani. „M-am ocupat mai intens de colecţia asta după pensionare. Am fost maistru militar de avioane şi de elicoptere de luptă, militare, şi am ieşit la pensie la 52 de ani. Şi de la 52 de ani, când încă mă simţeam în floarea activităţii am început să fac o colecţie de icoane recuperate de la gunoaie. Toată vară le adun, după cum vedeţi peste tot, multe stricate. Şi eu le repar. Uitaţi aici, a ajuns la mine un tablou semnat de Petraşcu, scrie pe el, e un tablou de valoare. E rupt, adus din gunoaie. Nu am cerut părerea nici unui expert şi nici nu mă interesează. Îl repar eu", spune fostul militar.

Nea Cos