E 21 aprilie 1999, minutul 13 (culmea!) al partidei Steaua - FCM Bacău. Pare o fază banală, dar Lăcătuş intră criminal la Ardeleanu, fundaşul oaspeţilor. Se aude o trosnitură, stadionul amuţeşte instantaneu. Băcăuanul se zvârcoleşte pe gazon, piciorul drept îi atârnă efectiv. Diagnosticul e înfiorător pentru un fotbalist: dublă fractură transversală de tibie şi peroneu şi rupere de ligamente!
Au trecut anii, iar destinele celor doi fotbalişti nu puteau fi mult diferite. Lăcătuş a devenit antrenor şi a bifat în carieră echipe cu nume mari ale fotbalului românesc. Dar Ardeleanu?
Pe Vasile Ardeleanu, care are acum 37 de ani, l-am găsit cu destul de mare greutate, într-un sat băcăuan aflat la o aruncătură de băţ de E85, de care nu multă lume a auzit - Cârligi, comuna Filipeşti. Mai degrabă circumspect şi scump la vorbă nevoie mare, Mutu' - aşa cum îl porecleau colegii de la FCM Bacău - nu se poate lăuda cu niciun nume mare trecut în CV. N-a jucat în Divizia A decât în Bacău, iar acum, după aproape şapte ani de la retragere, numele său apare în lotul echipei de judeţ AS Filipeşti. Doar pentru mişcare, aşa cum ne spune chiar el.
Sărăcie mare
Cât despre viaţa pe care o duce... O casă bătrânească, sărăcăcioasă, pe care o împarte doar cu mama sa după ce tatăl a murit anul trecut, şi o gospodărie care cere muncă multă. "A fost mai greu la început, când nu ştiam să fac nimic. Am fost plecat de acasă de când eram mic, aşa că munca de la ţară a fost cu adevărat ceva nou pentru mine. Acum, că m-am învăţat, e mai bine". Aşa sună cuvintele pe care poate că nu te-ai aştepta vreodată să le auzi din gura unui fost fotbalist de primă ligă. Dar realitatea vieţii lui Ardeleanu e chiar în faţă şi nu te lasă parcă nici să te gândeşti că omul cu care stai de vorbă l-a marcat om la om pe Marius Lăcătuş în destule rânduri.
"Lăcătuş a vrut s
