Se aşeză pe-o cărămidă şi trase cu nesaţ dintr-o „ceva“. Nu i-ar fi zis ţigară că nu era, nici trabuc că n-avea „clasă“, nici… dracu’ ştie ce putea fi tutunul ăsta învelit în foiţă de ziar… Mărioara lui nu-l lăsa să dea banii pe nimic, totul era calculat: chiria, mîncarea, băutura… Îl cam luase gura pe dinainte şi se lăudase cu cît poate el să cîştige, aici, la reconstrucţia Israelului, şi, pe loc, Mărioara îi făcu socoteala… aşa că de unde bani de-o ţigară… Uneori, seara mai repara o ţeavă, mai schimba un robinet, mai spăla un WC, pe unde se găsea, pe unde apuca, fără să-i spună Mărioarei. Că altfel de unde bani de ieşit cu băieţii la o bere? A dracului muiere, Mărioara asta a lui… Se trezi într-o zi cu faţa la cearşaf şi-i zise: „Petrică, de mîine, io mă duc la facultate. Păi ce, Petrică, io-s mai proastă ca alea din birou? Şi le-arăt io lor cum se face facultatea. La stat. Le dau clasă Petrică, la toate proastele alea“. Află apoi că Mărioara era anul I la administraţie, la o mare universitate din Bucureşti.
DE ACELASI AUTOR Cui i-e frică de prostime? Ghearele lungi ale dregătoriilor Despre vrăjitori şi vrăjitoare „Sminteala limbii“: despre sudălmi şi ocări Nici n-o întrebă cum dracu’ ajunsese acolo, bănuia doar, că ştia că e la fel de proastă ca şi el. O mai auzea din cînd în cînd că are examene şi-i spunea aşa… cu mare, mare vanitate, cît îi ea de ocupată cu lucrările astea... Şi se tot întreba care dracu lucrări că prin casă nu zări o carte sau vreo notiţă sau ceva „din alea de facultate“, dar iar nu zise nimic. Apoi află că Mărioara se gîndi că n-ar fi rău s-o „deştepte“ şi pe soru-sa, Gina, plecată de mult la muncă în Italia. „De ce, fato, să nu faci şi tu o facultate d-asta? Uite relaţii internaţionale, că tot eşti p-afară“, îi strigă soru-sii cînd aia îi zise că ce să facă cu „hîrtia“ aia, „să-i şteargă undeva pe boşorogii ei?“. „Lasă, fată, că n