Unii au murit de frig, alţii de ciroză, cancer sau tuberculoză. Există printre cei care au pierdut tot şi câţiva norocoşi care au fost smulşi din „ghearele" străzii şi reintegraţi în societate, unde li s-a găsit un loc de muncă.
Primii 85 de ani din viaţă sunt mai grei, restul trec repede. Este filosofia de viaţă la care a ajuns Ion (52 de ani), după ce a trecut prin patru perioade de şomaj, un divorţ şi mai mulţi ani petrecuţi pe străzi. Reuşeşte să îşi păstreze încă simţul umorului şi cu ironiile sale fine îi binedispune deseori pe cei de la Samusocial, ONG din Bucureşti care se ocupă de reintegrarea în societate a oamenilor fără adăpost. De la începutul proiectului şi până acum, asistenţii sociali au reuşit să găsească un loc de muncă pentru 50 de persoane fără locuinţă. Altora le-au refăcut actele ca să îşi poată obţine pensia, ajutorul de handicap sau alte drepturi sociale pe care le-au pierdut. „Nu înseamnă mult, dar dacă pentru oamenii obişnuiţi este greu să mai găsească astăzi un loc de muncă, pentru cei fără locuinţă e cu atât mai dificil. Cum să fii bun de muncă după ce-ai dormit o noapte în parc?!", spune Elena Adam, coordonator de proiecte la Samusocial. Este şi motivul pentru care încearcă, pe cât posibil, să le găsească o slujbă la ferme, în construcţii sau în ateliere în care li se oferă inclusiv un loc de dormit.
„Contrar prejudecăţii generale, nu toţi oamenii ajung în stradă pentru că sunt alcoolici. Unii au afecţiuni mentale şi nu sunt primiţi în spitale decât pe perioade scurte, alţii sunt victime ale escrocilor imobiliari. Există însă şi acea categorie de oameni care ajung în stradă din prea multă bunătate. Spre exemplu divorţează, iar la partaj lasă totul soţiei şi copiilor. Pentru că au meserii «uitate»: frezor, strungar, lăcătuş - şi cu greu se mai angajează, nu se pot întreţine în chirie. Sau... trec toate bunurile pe n