Nici Schengen, nici mai ştiu eu ce nu echivalează în importanţă ştirea despre managementul privat.
Conform documentului, primele companii de stat pentru care vor fi angajaţi manageri privaţi sunt Poşta Română, Tarom, CFR Marfă, Electrificare CFR, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, Electrica Furnizare, Hidroelectrica, Romarm şi Oltchim.
Acelaşi document relevă că anul viitor vor fi numiţi manageri privaţi la alte şase companii, respectiv CFR, CFR Călători, Nuclearelectrica, Transgaz, Transelectrica şi Romgaz. (mediafax.ro)
Nu sînt specialist, dar cineva trebuie să pună întrebări naive. Înjuraţi-mă, dar nu spuneţi că nu vă gîndiţi cum ar trebui să arate un manager privat la Nuclearelectrica. Sau de ce e musai ca un manager privat să nu fie la fel de “client politizat” cum sînt unii acum.
Managementul privat este cea mai păguboasă producţie a unei filozofii pierzătoare într-un moment în care toate statele europene strîng rîndurile, încearcă să controleze cît mai mult situaţia din pieţele strategice cum ar fi energia şi transporturile. Întrebări de bun simţ a pus deja Jeopardy.
Unele dintre aceste companii nu sînt pe pierdere. Păcatul este însă veşnica punere în oglindă cu privatul. Una dintre greşelile clasice în analiză o face Ziarul Financiar. Ei compară în cifre absolute antreprenori privaţi şi companii de stat. dar nu pun în balanţă număr de angajaţi angrenaţi, poziţii strategice etc. Dau drept exemplu pozitiv un Umbrărescu, cel care cu doar 40 de angajaţi a avut profituri enorme. Păi le-a avut în afaceri cu statul. Şi poate mai eficient ar fi fost un control eficient la formele de angajare decît ridicarea în slăvi a eficienţei.
Această formă intermediară de contact cu privatul ar putea să nu aducă nici măcar cît aduc privatizările clasice. E o veste foarte proastă. Proastă pentru stat, pentru economie, pentru siguranţă (da