Nu toate berzele pleacă, la sfârşitul verii, spre ţările calde. Cele care au avut ghinionul să-şi rupă aripile ori picioarele au rămas în România. Spre norocul lor, îşi vor petrece iarna la gura sobei, în casa unei femei care, de patru ani încoace, a găzduit şi vindecat 60 de berze.

Am întâlnit-o pe Miruna Griţu la câţiva kilometri de Sibiu, în comuna Cristian. Tânără, înaltă şi încăpăţânată. Aşa se defineşte gazda noastră, în privinţa caracterului-„eu sunt încăpăţânată ca berzele". Trecem de poarta masivă din lemn de la intrare şi pătrundem într-o curte largă, plină cu acareturi. Departe, în spate, un solar, pe care îl străbatem însoţiţi de Bârzu-Jack, care când fuge, când stă pe loc. Ne priveşte curios.

„La început, când am adus-o aici, nu putea să stea în picioare", ne povesteşte Miruna. Acum barza fuge prin grădina din care s-au cules deja legumele. Dar în spatele curţii avem surpriza cea mare, în adăpostul „tapetat" cu geamuri largi în care stau nu mai puţin de 17 păsări cu picioare subţiri şi lungi, cu ciocuri proeminente şi cu aripile pe care şi le desfac ca la un semnal, de parcă ar vrea să ne salute pe noi, musafirii. Nu ne apropiem prea mult, să nu le speriem, dar la pozat stau nemişcate. Ai zice, la prima vedere, că sunt sănătoase. Dar fiecare are povestea ei, uneori tragică.

La „cules" de berze rănite în toată ţara

Miruna primeşte apeluri din toată ţara. Are numărul de telefon postat pe site-ul www.prieteniiberzelor.uv.ro, pentru că aşa se numeşte şi Asociaţia pe care a înfiinţat-o şi o conduce - „Prietenii berzelor". Oamenii o sună şi îi spun că au găsit o barză rănită, fie pe marginea drumului, fie în vreo curte. Femeia se urcă imediat în maşina ei şi hai la drum. „Am făcut într-o zi 500 de kilometri pentru trei berze", ne spune. A fost şi la Odorheiu Secuiesc, şi la Câmpulung, a ajuns până la Călăraşi, la Iaşi,