Ultimele evoluţii din cadrul dosarului extinderii Spaţiului Schengen le dezvăluie românilor şi bulgarilor şi faţa nefardată a relaţiilor europene

Ce s-a întâmplat, de fapt, în spatele uşilor capitonate? În Consiliul JAI din iunie, spre sfârşitul preşedinţiei sale, Ungaria a reuşit să pună la cale un compromis politic în acest dosar complicat, care cuprinde două părţi: reforma Spaţiului Schengen şi extinderea cu România şi Bulgaria. Pe de o parte, trebuie lămurit clar până unde pot merge statele membre cu limitarea libertăţii de mişcare în interiorul sistemului Schengen - problemă apărută ca urmare a presiunilor imigraţioniste de după revoluţiile nord-africane. Pe de altă parte, trebuia dat un răspuns eforturilor României şi Bulgariei de a-şi adapta paza frontierelor la standarde europene.

Ambele părţi ale dosarului au nevoie, în final, de unanimitate în Consiliu - deci de aprobarea tuturor statelor membre. Şi, cum reforma putea fi blocată de cei nemulţumiţi pentru stoparea extinderii, s-a găsit o soluţie: România şi Bulgaria aderă, deocamdată, parţial, doar cu spaţiile aerian şi maritim. În schimb, cu toţii vor susţine reforma Schengen. Franţa şi Germania, principalele state care se opuneau extinderii, au acceptat şi ele compromisul: reforma Schengen merge mai departe, românii şi bulgarii rămân, totuşi, în „carantină". A fost un compromis nescrsis, un „gentlemen`s agreement", spun surse europene.

Cu drag, de la „adevăraţii finlandezi"

Numai că Olanda şi, mai apoi, Finlanda, au aruncat acum în aer compromisul din iunie, afirmând că nu vor fi de acord nici măcar cu aderarea „în trepte" a românilor şi bulgarilor la Spaţiul Schengen.

Există un element comun în cele două ţări: au guverne de centru-dreapta, dependente politic de sprijinul unor formaţiuni naţionalist-populiste, eurosceptice: Partidul pentru Libertate din Olanda şi Partidul