Acum trei ani, pe 25 septembrie 2008, cînd criza financiară lovea din plin economia mondială, preşedintele Sarkozy a ţinut la Toulon un discurs memorabil. Acela a fost, cred, cel mai bun discurs al unui lider politic major despre criza economică actuală. Mi-am amintit de el zilele trecute, citind intervenţia pe care preşedintele francez a avut-o anul acesta, pe 31 august, în cadrul anualei Conferinţe a Ambasadorilor Franţei de la Élysée. Rămînînd convins că Sarkozy din 2008 era mult mai bun şi mai percutant decît Sarkozy din 2011, redau mai jos un fragment amplu din ceea ce preşedintele francez afirma în urmă cu trei ani. Relevanţa acestor cuvinte mi se pare neştirbită şi astăzi. Sublinierile îmi aparţin.
DE ACELASI AUTOR Ambasadorul Poveste de Crăciun România altfel. Impresii Răzbunare şi pace „Generaţia care a învins comunismul visa la o lume în care democraţia şi piaţa rezolvă toate problemele omenirii. Visa la o globalizare fericită, care învinge sărăcia şi războiul. Acest vis începuse să devină realitate: frontierele s-au deschis, milioane de oameni au fost scoşi din mizerie, dar visul a început să fie frînt de reîntoarcerea fundamentalismelor religioase, a naţionalismelor, a revendicărilor identitare, a terorismului, a dumping-ului, a delocalizărilor, a derivei finanţelor mondiale, a riscurilor ecologice, a perspectivei epuizării resurselor naturale, a spectrului foametei.
Un anumit fel de globalizare a fost realizat printr-un capitalism financiar care şi-a impus logica în întreaga economie şi a contribuit la pervertirea acesteia. Ideea unei pieţe atotputernice, care nu trebuie contrazisă prin nici o regulă, prin nici o intervenţie, a fost o idee proastă. Ideea că piaţa are întotdeauna dreptate este o idee proastă. Pe parcursul mai multor decenii, s-au creat condiţiile în care industria a intrat sub dominaţia logicii rentabilităţii financiare
