Sub bagheta lui Antonio Pappano, Orchestra Academiei Naţionale Santa Cecilia de la Roma a concertat la Bucureşti, în cadrul Festivalului „George Enescu“, împreună cu Hélène Grimaud şi cu Denis Matsuev.

„Adevărul": Festivalul Internaţional George Enescu înseamnă foarte mult pentru cultura română şi sperăm să capete tot mai multă relevanţă şi în cea europeană. Ce ştiaţi despre acest eveniment şi cu ce gânduri aţi participat în premieră?

Antonio Pappano: În cazul meu, legătura s-a făcut prin domnul Ioan Holender, pe care-l cunosc de mulţi ani, şi sunt convins că prin influenţa sa, ca director al festivalului, eu şi orchestra mea am fost invitaţi aici. Ştiu că multe orchestre importante vin la acest festival, ceea ce înseamnă că şi locul nostru este aici. În orice caz, sunt foarte fericit să mă aflu pentru prima dată în ţara dumneavoastră. N-am mai fost niciodată în România şi pentru noi este un moment foarte important.

Câteva cuvinte despre cele două programe prezentate împreună cu Orchestra Academiei Naţionale Santa Cecilia la Bucureşti şi, despre cei alături de care v-aţi aflat pe scenă?

Orchestra Academiei Naţionale Santa Cecilia din Roma funcţionează în această formă de puţin mai mult de un secol, dar instituţia reprezentată de aceasta are o vechime de cinci veacuri. Vorbim despre o tradiţie imensă, mergând în urmă până la Palestrina (Giovanni Perluigi da Palestrina, compozitor renascentist, reprezentant al Şcolii de la Roma - n.red.). În ultimii ani, am avut şansa să ne mutăm într-o sală nouă, la Parco della Musica din Roma, deja celebrul Auditorium construit de Renzo Piano, ceea ce ne-a oferit un nou tip de energie. Facem extrem de multe în ultimii ani - concertele obişnuite de la Roma, turnee şi foarte multe înregistrări. Toate au contribuit la popularitatea noastră. În primul concert de la Bucureşti am interpretat Concertul nr. 1 p