S-ar fi amuzat teribil sa se vada intins pe catafalc, singur in biserica, la picioare cu o coroana uriasa, peste care era trecuta in diagonala o esarfa tricolora, pe care scria: "Din partea lui Traian Basescu, presedintele Romaniei"!

Ar fi zis asa: "Ha!", din adancul pieptului, incretindu-si nasul de copil obraznic si mijindu-si ochii chihlimbarii, cu sclipiri nastrusnice. Dar acum, cand m-am dus sa-mi iau ramas bun de la el, statea asa, cu o expresie incremenita si extrem de serioasa pe fata, cu proverbialul fular rosu de matase petrecut pe dupa gat si intins cu grija de-a stanga si de-a dreapta sa, si cu o lumanare aprinsa la capatai, in biserica langa care abia se mutase, in casa noua, de cateva luni. El, vivandierul boem, care a muscat cu pofta din viata ca dintr-un mar rosu, care ne-a invatat, prin muzica si prin felul sau original de a fi, ca libertatea e in noi si ca pe aceasta nu ti-o poate lua nimeni. "Drum bun, bre, spre Campiile Elizee! Acolo te asteapta Poetul, prietenul tau, Nichita Stanescu, de care-ti era atat de dor! Acolo, Dumnezeu, cel care ti-a dat talantul talentului tau urias, te va lua in brate si-ti va spune: "Ai facut treaba buna, acolo, pe Pamant, Gionica draga!"".

Cand moare un artist, cad roiuri de stele din cer si se face noapte adanca. Patriarhul jazz-ului romanesc s-a dus de la noi, intr-o lume mai buna si mai frumoasa, unde muzica e peste tot si izvoraste din harfe de ingeri. Dar nu numai jazz-ul l-a avut pe afis in cei 65 de ani de cariera. Cu fesul pe cap, cu o pisica lenesa in brate, printre rotocoalele de fum din luleaua pe care o tinea in coltul gurii, cu un cult pentru tacla si pentru vorbele adanci, rostite rar si apasat, Johnny intretinea nostalgia Micului Orient din sufletele noastre. Iubea animalele, anotimpurile, fiecare evocate in splendoarea lui de altadata, iubea natura, pe care ii placea s-o asculte, cu t