Aderarea Romaniei la spatiul Schengen a fost amanata pentru o perioada nedeterminata. Consiliul de Justitie si Afaceri Europene a amanat votul, din eleganta presedintiei poloneze, intrucat Finlanda si Olanda isi anuntasera deja intentia de a se opune aderarii Romaniei si Bulgariei in Schengen.
Olanda este cel mai constant opozant al nostru, inca de pe vremea cand si Germania si Franta isi facusera publice refuzul. Intre timp, nu inseamna ca celor doua mari puteri le-a trecut gandul rau, ci doar ca au fost schimbati purtatorii de cuvant ai Europei.
Trebuie sa privim aceasta problema in complexitatea ei. Criza a speriat Occidentul intr-atat de mult, incat acum sufla si in iaurt inainte de a-si mai asuma o pozitie. Iar adevarul e ca Romania este un risc.
Dificultatea oricarei discutii pornite de la refuzul acceptarii in spatiul Schengen pleaca de la datele tehnice ale problemei. Atat oficialii nostri, cat si cei straini sustin ca Romania si-a indeplinit sarcinile, rapoartele sunt corecte, in consecinta ar fi trebuit astazi sa fim membri cu drepturi depline ai Uniunii Europeni. Soc, nu suntem.
Se pune intrebarea acum, logic si de bun simt, cine este de vina? Cine va trage ponoasele pentru acest esec? Si, mai ales, este Europa vinovata, pentru ca face pasi inapoi in fata principiilor promovate chiar de ea, sau tapul ispasitor trebuie cautat doar in propria noastra ograda? Din nou, adevarul este undeva la mijloc.
Rromii sunt invocati atat de Romania, cat si de Finlanda si Olanda ca una dintre problemele principale pentru care tara noastra este tinuta in continuare la marginea Europei. Mai exact, cersetoria agresiva, infractiunile marunte si imposibilitatea noastra de a-i tine sub control.
Finlanda, unul dintre putinele state ale lumii unde drepturile omului sunt cu adevarat respectate, sustine prin voc
