Sub un soare blând de toamnă, aproape o sută de persoane au umplut, ieri, micul cimitir din Colibaşi, Giurgiu, acolo unde şi-a găsit odihna veşnică Nicoleta Ştefania, copila de nouă ani împuşcată în cap de Iulian (opt ani), prietenul ei de joacă, elev în clasa a doua. Sub un soare blând de toamnă, aproape o sută de persoane au umplut, ieri, micul cimitir din Colibaşi, Giurgiu, acolo unde şi-a găsit odihna veşnică Nicoleta Ştefania, copila de nouă ani împuşcată în cap de Iulian (opt ani), prietenul ei de joacă, elev în clasa a doua.

Puţin după ora 13.00, sicriul cu trupul neînsufleţit al Nicoletei a fost scos din casă în urletele sfâşietoare ale părinţilor, peste care a căzut blestemul suprem. “Unde te-ai dus, floarea mea? Ai plecat de lângă noi, îngeraşule!”, au strigat până la epuizare Daniela şi Victor Boiangiu, pe obrajii cărora lacrimile se uscaseră de atâta plâns. Peste drum de casa copilăriei fetiţei răpuse, marţi seara, de glonţul ucigaş slobozit de arma mânuită nefericit de Iulian, micul criminal, a stat tot timpul Gheorghe Stancu, bătrânul cu a cărui puşcă de vânătoare a fost executată fetiţa. Bărbatul a privit înmărmurit trista adunare venită la căpătâiul micuţei.

Pe ultimul său drum, Nicoleta a fost însoţită şi de colegii de clasă, alături de care, până mai ieri, învăţa, râdea şi se juca. Copiii, şi ei părtaşi la durerea care a cuprins întreaga suflare din Colibaşi, au plâns neîncetat şi au îmbrăţişat sicriul descoperit în care a fost aşezată fetiţa, îmbrăcată într-o rochiţă albă, ca de zână.

“Nu mai plângeţi, că se supără Nicoleta. O să vină şi ea mai târziu acasă”, îi îmbărbătau bătrânii satului pe elevii răvăşiţi de moartea Nicoletei. După impresionanta slujbă ţinută de doi preoţi, într-o atmosferă grea, sfâşietoare, cortegiul a pornit tăcut spre cimitirul în pământul în care Nicoleta Ştefania urma să-şi găsească, mult prea de timpuriu, o