În 2009, când apăruse Legea 221, foştii deţinuţi politic s-au bucurat. Puteau acţiona statul în judecată şi puteau cere daune morale şi materiale pentru suferinţa lor. Acum, însă, lucrurile stau altfel. „Când a apărut legea, în doar câteva luni, au fost depuse 16 .000 de procese, un procent mic din numărul celor care au avut de suferit. Guvernanţii au dat apoi Ordonanţa 62 din 2010. Aceasta plafona suma maximă ce putea fi cerută drept daune la 10.000 de euro. Se pare că doar atât valorau tinereţea, libertatea ce ne-au fost luate, viaţa în multe alte cazuri. Cei de drept comun au primit doar pentru câteva zile mii de euro. Noi, pentru zecii de ani înduraţi la muncă silnică, nu mai aveam dreptul decât la atât”, spune Octav Bjoza, cel care, săptămâna trecută a fost reconfirmat în funcţia de preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politic din România (AFDPR).

În consecinţă, Octav Bjoza spune că foştii deţinuţi politic s-au adresat Avocatului Poporului, care le-a dat „dreptate”. „Avocatul Poporului s-a adresat la Curtea Constituţională, pentru a declara Ordonanţa 62 neconstituţională. Curtea Constituţională, însă, a luat şi Ordonanţa 62 şi Legea 221 şi astfel, articolul 5 din lege a fost şi el declarat neconstituţional. Era articolul care ne interesa pe noi…”, explică preşedintele AFDPR).

„ICCJ a curmat ultima noastră speranţă”

„Atunci aveam la dispoziţie doar 45 de zile pentru a interveni pe lângă Parlament, pentru ca legea să fie reluată, discutată, astfel încât să devină constituţională. Noi am propus amendamente şi le-am dat şi parlamentarilor. Legea a rămas nediscutată”, mai spune Octav Bjoza. Între timp au trecut 10 luni, potrivit sursei citate, care mai spune că, la Comisia Juridică din Camera Deputaţilor „există un proiect, care trebuie discutat. Ar fi trebuit să fie reluat după vacanţă, dar s-a terminat şi vacanţa şi despre proiect t