Cel mai acaparator, incitant, emoţionant moment al unei licitaţii de artă este mai de fiecare dată provocat de licitarea şi supralicitarea unei lucrări, a unei creaţii, cu mult peste preţul de pornire, până la dublu, chiar triplu...

Şoşotelile încep cam după al zecelea pas de licitare, emoţiile nu mai sunt stăpânite când preţul se apropie de dublu. .. iar la final aplauzele, strigătele de "Bravo", ca la Operă. Poate nu degeaba, cele mai populare licitaţii de artă din România au avut loc zeci de ani la Teatrul de Operetă, iar mai recent la Opera Naţională. Arta provoacă de altfel reacţii nebănuite: cozi la muzee - dar numai în Noaptea Muzeelor când se intră gratis, tropăit de picioare care să întărească aplauzele chiar în Sala Mare a Palatului - dar numai la unele concerte din Festivalul George Enescu -, lacrimi de fericire - mai ales la premierele de teatru sau la câte o reprezentaţie care emoţionează peste aşteptări, peste tot ce şi-au închipuit regizorul şi trupa la repetiţii... Un moment remarcabil recent din licitaţii este legat de unul dintre tablourile de vârf ale lui Nicolae Grigorescu, cumpărat cu o sumă extremă din licitaţie de un colecţionar din străinătate, dar care nu îşi poate lua lucrarea afară din ţară şi preferă să o expună permanent la un muzeu. Practic, o pictură fundamentală, dintre cele care peste ani pot produce un nou record de piaţă, a ieşit dintr-o proprietate particulară închisă şi poate fi văzută de oricine la muzeu, dar rămâne totuşi o achiziţie privată. Astfel de gesturi, nobile, ambiţioase, care au în spate mulţi bani, dublează interesul pentru o piaţă de artă care poate încă genera subiecte de cancan, surprize, vânzări radicale, cote uriaşe în mod necontrolat.

Dar revenind la situaţiile curente, o recentă licitaţie cu Pallady, Luchian, Petraşcu, Baba, Băncilă, Pacea, Verona, Mutzner, a fost dominată de oferta cu repetiţie