Aflata la rascruce de drumuri si de interese economice, politice si teritoriale ale marilor puteri europene, Romania s-a calit de-a lungul anilor in antrenamente diplomatice pline de neprevazut.
In ciuda opiniilor mai putin optimiste cu privire la imaginea tarii noastre in plan extern, recentele evenimente, dar si o serie de marturii ale trecutului, demonstreaza ca statul roman a reprezentat dintotdeauna o entitate demna de luat in seama atunci cand este vorba despre relatiile internationale.
Incepand cu "importul" de sportivi si continuand cu cel mai putin cunoscut al hackeri-lor si cercetatorilor din diferite domenii de activitate, SUA a manifestat un permanent interes pentru potentialul intelectual al Romaniei si nu numai.
Nici tarile din Orientul Mijlociu sau din Asia nu s-au dat in laturi de la semnarea multor acorduri cu mica tarisoara din estul Europei, spre surprinderea (sau invidia?) multor state UE, recunoscute pentru forta lor economico-financiara in spatiul monedei euro.
Australia, la randul sau, si-a deschis larg portile pentru medicii specialisti romani, dar si pentru arhitectii, informaticienii si biologii care cunosc limba engleza la un nivel corespunzator desfasurarii activitatii pe acest teritoriu.
Doar in Europa - nu intamplator - Romania se vede silita sa lupte cu lipsa de incredere a unor tari membre UE, nici aceea pe deplin sincera si bine definita, construita pe esafodajul unei cote "intolerabile" a coruptiei la nivel local, raspunzatoare pentru recenta respingere a cererii de intrare in Spatiul Schengen.
Cum viata demonstraza deseori ca si "la case mari" functioneaza principiul "dupa ploaie vine soare", gustul amar al acestui esec este oarecum diminuat de rezultatele vizitei recente a presedintelui Romaniei, Traian Basescu, in Statele Unite.
Cum-necum, acest pa
