Poreclit impropriu şi nemeritat Satana, Victor Piţurcă dă semne că are lecturi biblice. Trăind în această înaltă spiritualitate, selecţionerul ştie, desigur, că învăţătura creştină nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea lui.
Păcătoşii săi, Mutu şi Tamaş, au fost rechemaţi pentru meciurile cu Belarus şi Albania, semn că la ordinea zilei sunt nu fermitatea şi consecvenţa, ci milostenia şi uitarea.
Păcătuind în San Marino, oiţele rătăcite pe cărările din fundul paharului au crezut că s-a rătăcit turma, iar ele merg încotro trebuie. Reacţia imediată a păstorului, aceea de a-i exclude, a fost întâmpinată atunci cu laude, inclusiv în aceste pagini, sub aceeaşi semnătură. Cum a procedat Piţurcă atunci e normal să procedeze orice antrenor cu personalitate, orice om pe care nu-l conduce nimeni.
Acum procedează exact pe dos şi-i cheamă la lot! După o lună de excomunicare, după ce i-a ţinut deoparte la meciul cu Franţa, pe care, dacă-l câştigam, mai trăgeam de doi bani speranţe de calificare. Unde e intransigenţa? Unde sunt principiile? Unde e acel Piţurcă pe care-l ştiam încăpăţânat atât în bine, cât şi în rău? Acum a cedat tocmai la ce era de admirat la el, la încăpăţânarea de a face acele lucruri care chiar e obligatoriu să fie făcute!
E posibil ca iertarea celor doi, mai ales a lui Mutu, care e în formă destul de bună, să ne aducă victorii în cele două partide de la începutul lui octombrie. Ceea ce înseamnă puncte, ameliorare de coeficient şi, de ce nu,o urnă valorică mai bună pentru viitoarele trageri la sorţi. După cum, gestul caritabil al selecţionerului ar putea avea efect de bumerang. În sensul că ar da liber plecărilor din cantonament, indisciplinei, că doar dacă Mutu şi Tamaş au fost iertaţi, de ce n-ar fi iertat orice păcătos care greşeşte?!
Fără pretenţia de a avea gura aurită, cei doi vor mai greşi. Acum, mai târziu, altă dată, n
