Ce mă frapează la prima vedere e că Dhafer Youssef are un zîmbet de tipul uite-ce-poate-face-această- pastă-de-dinţi, pe care nu se sfieşte să îl afişeze în holul Hotelului Epoque, printre cei cîțiva angajaţi prezenți şi jurnaliștii de la TVR, abia sosiți și ei. Apoi privirea îmi cade pe pantofi. De un verde de mare agitată, purtaţi fără şosete. Pantalonii, în pătrăţele bicolore de tablă de şah, au turul lăsat; cămaşa neagră are atîrnată de ea, neglijent, o eşarfă cu model oriental. Ne salută în franceză şi îşi ridică pe cap ochelarii de soare model Ray Ban. La cei 44 de ani arată impecabil – nici un rid nu îi brăzdează chipul. Muzica face minuni, gîndesc fugitiv.
DE ACELASI AUTOR "Totul este artă. Totul este politică" - Ai WEIWEI Aici sînt eroii dumneavoastră! Necrologul e doar un alt text despre viață Întîlnirea. Gigi Căciuleanu.Eu şi Smaranda sîntem la rîndul nostru două zîmbete, uităm pe moment să fim cele două jurnaliste serioase acreditate, care au venit să îi ia un interviu unuia dintre muzicienii invitaţi la Festivalul George Enescu bla bla bla. Pare că ne întîlnim cu un prieten vechi și asta ne bucură peste măsură. Îi mărturisim din prima că ne place mult și că abia așteptăm concertul de vineri. Ne mulțumește și rîde. Cu dantura aia mai mult decît perfectă.
Peste tînguielile lui Dhafer Youssef am dat din întîmplare, dar m-am amorezat fără scăpare. Născut în Tunisia, a început să asculte jazz clandestin cînd încă era la școală. S-a mutat la Paris la începutul anilor ’90, devenind celebru pentru colaborărle sale cu muzicieni care abordează stiluri muzicale diferite, introducînd oud-ul în jazz-ul norvegian, de exemplu. Cineva a spus că vocea sa, care trece foarte ușor de la tristețe sfîșietoare la fericire supremă, poate opri războaie. Asta vom afla vineri, pe pielea noastră.
Prezenţa lui Dhafer Youssef la Bucureşti a fost motiv de bucurie
