A vizitat spaţiul cosmic timp de aproape opt zile, după ce se pregătise ani întregi. E nemulţumit că în şcoală nu se mai face astronomie, dar şi că părinţii români, în general, nu se mai ocupă de copii aşa cum o făceau părinţii de-altădată.

Povesteşte cu umor ce trăsnăi a făcut ca elev, când era membru al Cercului de Rachetomodelism de la Casa Pionierilor din Braşov, dar şi că a „strecurat", în 1981, o legătură de ceapă verde pe staţia spaţială „Saliut", pentru că îi era poftă lui Volodea, şeful misiunii. E şi acum convins că rachetele sovietice erau mai fiabile decât cele americane.

„Cu puţin noroc", spune, „am putea avea următorul astronaut în 20 de ani". Nu-şi imagina, însă, că trei decenii după scurta sa excursie printre stele va fi tot singurul cosmonaut român. Membru al Cercului de Rachetomodelism de la Casa Pionierilor din Braşov, elevul Dumitru Prunariu făcea tot felul de experimente.

Aţi făcut şcoala generală şi liceul la Braşov, din 1959. Ce vă mai amintiţi din perioada respectivă? Alături de colegii de şcoală, în 1967

Îmi amintesc cu mult drag de învăţătoarea mea, o persoană foarte dedicată... Ne iubea, efectiv! Era ca o mamă... De asemenea, îmi amintesc cu multă plăcere de perioada şcolii generale şi de liceu. Dirigintă era o profesoară de limba română, foarte pasionată de materia pe care o făcea şi care ne-a transmis plăcerea de a citi. Am avut note foarte mari la română, şi nu pentru că mi-ar fi plăcut oricum materia, ci pentru că profesorul m-a făcut să-mi placă această materie. Discuta cu noi, ne implica într-un dialog, în analize pe text... Am avut parte şi de profesori foarte buni de matematică şi de fizică... De aceea am şi urmat un profil tehnic. Tatăl meu fiind inginer, aveam încă din familie o orientare oarecum tehnică... Eu am făcut un an de astronomie în liceu, iar asta mi-a deschis ochii asupra a ceea ce înseam