Acum 30 de ani, lumea primea primul indiciu al unei catastrofe iminente, în momentul în care cinci tineri homosexuali din Los Angeles erau loviţi de boala care a devenit apoi cunoscută ca HIV/SIDA. Maladia are astăzi un impact realmente global, făcând anual 1,8 milioane de victime - echivalentul ştergerii de pe faţa pământului de trei ori în fiecare an a populaţiei din Washington, DC.
Din 1981 au existat desigur realizări ştiinţifice majore. Cercetătorii au stabilit că SIDA era cauzată de un retrovirus până atunci necunoscut şi au determinat că virusul se transmite în principal prin contact sexual. Au creat teste care pot stabili dacă o persoană e infectată cu HIV sau măsura cum progresează boala. Au conceput medicamente antiretrovirale care au făcut din infecţia cu HIV o afecţiune de tip cronic, căreia bolnavul îi poate supravieţui.
Alături de aceste progrese, decidenţii, activiştii pentru drepturile omului şi oamenii afectaţi de HIV/SIDA s-au luptat mult pentru a reduce stigmatul şi discriminarea. Fonduri imense, nemaiîntâlnit de mari, s-au investit în tratamentul şi prevenirea HIV. În 2008, resursele totale alocate programelor anti-HIV din ţările cu venituri mici şi medii au fost - iată ceva incredibil! - de 50 de ori mai mari decât cu 12 ani în urmă.
Dar, în pofida progresului semnificativ, impactul HIV/SIDA rămâne devastator. Anual se înregistrează 2,4 milioane de noi infecţii, iar 34 milioane de oameni trăiesc cu HIV/SIDA şi au nevoie de tratament pentru a rămâne în viaţă. Există în lumea dezvoltată o percepţie falsă că am fi câştigat deja bătălia împotriva HIV/SIDA. În realitate, criza abia a devenit vizibilă.
În Africa Subsahariană trăiesc 10% din populaţia globului, dar acolo se concentrează 70% din cei care trăiesc cu HIV/SIDA. La nivelul întregului continent african, se estimează că boala a redus cu 2-4 puncte procentuale ratele
