Grupările infracţionale specializate în contrabanda cu tutun sunt foarte bine puse la punct. De la şefii grupărilor până la distribuitorii din stradă, fiecare are un rol bine determinat şi sincronizat cu al celorlalţi, deşi unii nici nu ştiu din ce reţea fac parte.

Potrivit comisarului- şef Aurel Dobre de la Serviciul de Investigare a Fraudelor, din cadrul IGPR, „este posibil ca membrii de jos ai reţelei nici să nu-i cunoască pe capii reţelei”.

De fapt, o grupare este alcătuită din zeci de persoane. Liderii coordonează, din umbră, întraga activitate infracţională. Sub iei sunt interfeţele, cei care stabilesc tranzacţiile şi le coordonează. Apoi sunt transportatorii. Poliţiştii spun că de multe ori transportatorii sunt greu de tras la răspundere pentru că ei trasportă carlinga sigilată şi declară autorităţilor că nu ştiu dacă încărcătura nu corespunde cu documentele de însoţire.

Un rol foarte important îl au intermediarii. Ei preiau marfa în cantităţi mari şi o depozitează în depozite regionale. De aici, alţi intermediari o transportă în depozite locale, de unde este distribuită, mai departe, vânzătorilor ambulanţi. Fiecare câştigă de pe urma acestor tranzacţii.

De regulă grupările care se ocupă cu contrabanda cu ţigări au implicaţii externe. Principalele porţi de intrare a ţăgărilor în România sunt Graniţa cu Moldova şi Ucraina şi cea cu Serbia.

De altfel, potrivit rapoartelor autorităţilor române, contrabanda cu ţigări, ca fenomen infracţional, este în scădere, în raport cu anul trecut. Studii realizate de poliţie şi principalii producători de tutun relevă faptul că nivelul pieţei negre a scăzut la 11,8%, în acest an. În 2010, incidenţa era de peste 20%.

Citeşte şi:Arestările n-au oprit traficul cu ţigări

Ţigările din Republica Moldova, cele mai profitabile

Douăsprezece fabrici clandestine de ţigarete au fost depi