Cînd ați început să semnați B. Elvin, fără numele în întregime? În 1945. Nu v-ați semnat niciodată cu numele complet – Bernstein Elvin? Într-un singur rînd. N-a fost o măsură de precauție să vă ascundeți numele evreiesc? Semnînd B. Elvin nu-mi închipuiam că mă deghizez. Și nici nu-mi imaginam că-mi voi păcăli cititorii ascunzîndu-mi identitatea iudaică. Cînd v-ati îndepărtat de comunism? Foarte curînd, în 1949 sau 1950, cînd am trăit toata durerea sorții lui Tomaziu, care a fost și rămîne un mare pictor. Lucram la Editura Tineretului și trebuia să scot un buletin pentru străinătate. Am apelat la pictorul Tomaziu. El era fiu de senator liberal, eu eram evreu declarat, cu convingeri comuniste. Am început să lucrăm. Eu locuiam, în acea vreme, pe strada Belgrad. Într-o seară, a venit Tomaziu și mi-a spus: „Tovarașe Elvin, vreau să vorbesc ceva cu matale. Voi fi arestat în cîteva zile“. L-am întrebat: „De ce?“ Și Tomaziu a început să-mi spună povestea lui: „Am fost spion englez. În timpul războiului, lucram la Odessa, în calitate de scenograf. Acolo, la Odessa, notam numerele de mașini germane care circulau prin oraș și le transmiteam englezilor. În felul acesta, englezii identificau diviziile, armele, mișcarea trupelor. Pe de altă parte, desenam amplasamentele nemților. Am fost prins, arestat, bătut. N-am fost predat Gestapoului; era și spre sfîrșitul războiului. Am scăpat. Iar acum sînt acuzat că aș fi omul englezilor. Tovarășe Elvin, nu sînt, dar voi fi arestat“. Eu aveam 22 de ani, în 1949. Ce să fac? A venit un om care îți spune această poveste. Îl crezi. Totuși, te întrebi: De ce a venit? E o provocare? E o nevoie de mărturisire? E căință? Vrea să găsească un sprijin în mine? Pentru ce a venit? Dacă voi fi și eu arestat? Nu știam ce să fac, eram aiurit. După acea vizită, au trecut cîteva luni. Am aflat de condamnarea lui dintr-un ziar. Nu mă implicase în ni