Complicata povestea aceasta a aderarii noastre la Schengen, o poveste al carei adevar se afla, ca mai intotdeauna, la mijloc! Intr-o oarecare masura suntem, ce-i drept victimele unei conjucturi internationale total nefavorabile, dar nici inocenti cu totul nu ne putem socoti, cat timp suntem in postrua hotilor care, in cele din urma, au sfarsit furati, iar exercitiul diplomatiei noastre a fost lamentabil.

Este foarte adevarat ca din punct de vedere tehnic criteriile aderarii fiind indeplinite, conform tratatului de aderare ar fi trebuit sa fim admisi in spatiul Schengen fara amanari, restrictii si comentarii si indiferent de alte criterii nestipulate dintr-un bun inceput. Daca ai patru la matematica nu ramai corigent la geografie.

Este la fel de adevarat ca opozantele aderarii noastre au situatii interne extrem de complicate. In Olanda cea florala, spre exemplu, guvernul joaca dupa cum canta un partid extremist, cam la fel cum ar canta guvernul Romaniei daca stabilitatea lui ar depinde de PRM. Europa e in criza, locurile de munca putine asa ca discursul nationalist prinde de minune, iar sensibilitatile impotriva imigrantilor sunt la cele mai ridicate cote. Acu' ne-am gasit si noi sa aderam!

Privita din acest unghi, amanarea Romaniei si Bulgariei, ca urmare a blocajului din JAI, este nedreapta. Polonia, care detine presedintia CE, nu a reusit sa obtina pentru cele doua tari nici macar de o aderare partiala anul acesta. E drept, se putea si mai rau daca nu ne iubeau polonezii. Caci daca in loc de amanare se trecea la vot si ne rupeam dintii intr-un veto olandezo-finlandez, repunerea pe tapet a chestiunii ar fi implicat repetarea unor proceduri complicate.

Dar nici inocenti nu suntem, caci din 2007 incoace ne tot straduim sa aratam Europei de ce suntem in stare dupa ce ne vedem cu sacii in caruta. Ca suntem corupti nu ne-o