În 2000, Gică Mihali suferea de o afecţiune gravă a colonului, dar juca la Dinamo şi intra pe teren chiar dacă avea hemoglobina la jumătate din valoarea minimă. Fostul fundaş nu a spus nimănui de problemele sale, însă „Mister“, care era atunci antrenorul „câinilor“, a observat neregula şi a reuşit să-i salveze viaţa.

Mihali povesteşte cum a fost la un pas de moarte şi a supravieţuit după ce doctorul Sorin Oprescu l-a operat de urgenţă.

„Adevărul": Cum vi se pare situaţia actuală a lui Dinamo?

Gică Mihali: Ce să spun, nu sunt în fotbal acum, o să zică lumea că-mi dau cu părerea, dar eu când jucam la Dinamo şi pierdeam un meci nu ieşeam din casă, eram foarte supărat. Acum, sunt bani mulţi în fotbal, publicitate multă.

Ce faceţi acum?

Stau acasă, de trei-patru luni, de când am fost cu domnul profesor Ion Marin la Al Ettifaq. E greu după atâţia ani de plecat de dimineaţă la antrenamente. Acum mai fac treabă prin curte...

Dacă nu vorbiţi de fotbal, să vă întreb altceva: e adevărat că-n 2000 când eraţi la Dinamo aţi jucat chiar dacă aveaţi grave probleme de sănătate?

Da, aşa e. De fapt aveam unele probleme de când jucam în Franţa, dar nu le-am băgat în seamă.

Ce s-a întâmplat?

În 2000, în mai, revenisem la Dinamo şi jucam un meci la Oneşti. Începusem să sângerez, de fapt îmi era rău încă de la încălzire. Am câştigat meciul, am plecat, dar în autocar iar mă luase starea de rău. A doua zi aveam refacere şi după două ture de stadion îmi venea să cad din picioare. Cornel Dinu, antrenorul nostru, m-a văzut şi m-a întrebat ce e cu mine. „Gică eşti galben! Hai repede la spital".

De ce nu aţi spus nimănui de acele probleme?

Nu credeam că pot ajunge atât de rău, eu voiam să joc pentru Dinamo.

Aţi ajuns la spital...

Da. Mister a vorbit cu doctorul Sorin Oprescu şi am avut şansă că l-am găsit la spital. Cor